Brazda lui Novac - Dizzy

Aparent Brazda lui Novac n-are nici in clin nici in maneca cu Cosmin TRG. Da, ambii activeaza in felia denumita generic „muzica electronica“, au albume care nu gem de acel aer de „made in Romania“ si ar merita sa fie mult mai cunoscuti in randul acelora care se considera melomani. Alaturi de alti oameni considerati underground in interiorul granitelor Romaniei dar apreciati „afara”, personajele acestea reusesc sa puna tara noastra pe harta si ocolesc cu abilitate cretinatatile care ne sunt servite pe post de hrana spirituala de mass – media romaneasca. Eterna lamentare care decreteaza faptul ca in tara noastra „n-avem cultura muzicala“ e nitel depasita, iar o versiune updatata la zi a acestei axiome naste o intrebare mega – pertinenta: De ce e nevoie ca label-urile straine sa promoveze artisti romani?
Stiu, se practica si-n tari civilzate, dar consider ca ar fi momentul ca si ai nostri sa mai miste ceva-n front. Pe tema asta astept raspunsuri giga – pertinente la sectiunea comentarii….


Revenind la Brazda lui Novac, e de la sine inteles chiar si pentru un locuitor din Madagascar ca avem de-a face cu un pseudonim. Pentru cei cu buletin de Romania care au poposit prin Craiova nu doar cele cinci minute cat stationeaza trenul care duce timisorenii spre Bucuresti/Litoral exista posibilitatea de a recunoaste numele unui cartier din acest oras. Pe numele sau adevarat Victor Popescu, muzicianul care se ascunde dupa acest pseudonim a crescut cu mostre de Exploited si Sex Pistols si a terminat mai apoi Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Desi activeaza in bransa de prin 1997, primul sau album a aparut doar anul trecut. Chiar daca numele noului album poarta numele de Dizzy, va asigur ca nu veti fi deloc ametiti dupa calatoria aceasta sonora care insumeaza 14 opriri. Ci mai degraba fascinati, fiindca daca sunteti familiarizati cu termenul IDM veti simti un aer proaspat inca de la primul track sugubat botezat EDM. Suave arome de Yellow Magic Orchestra, Aphex Twin si The Orb razbat din plin in aceasta calatorie intergalactica care ajunge si-n taramul unei misteruioase pilule rosii (Red Pill) sau care prinde o viteza meseriasa in piesa numita Speed. Momentele de exuberanta si dinamism (Move) sunt completate cu cele care iti aduc aminte de proverbul „lunea nici iarba nu creste“ (Blue), astfel incat sentimentul pe care il ai dupa auditia atenta a acestui disc este unul complex. Nu e neaparat un album de ascultat la party, e mai degraba un material care poate rula lejer in background dar poate fi devorat si la casti, pentru ca fiecare constructie sonora are portiuni cu adevarat eclectice, in care surprizele reprezentate de folosirea unor efecte sonore interesante se tin lant. Pe Shift, urechea avizata poate recunoaste niste inflexiuni Kraftwerk, iar alaturi de cele 12 compozitii proprii, discul este intregit si cu doua remixuri: unul dupa piesa Streets semnata Subheim iar celalalt dupa piesa Sat a lui Brazda lui Novac, semnat Access to Araska.

Dincolo de toate, albumul Dizzy este unul care te scoate din cenusiul basescian si iti propune un tablou abstract, pictat cu multa migala. E un Univers sonor aparte care e caracterizat de o sumedenie de suisuri si coborasuri si care este fascinant nu doar pentru ca te teleporteaza intr-o lume paralela cat si pentru faptul ca ofera o alternativa viabila la sound-urile tampe cu care suntem inconjurati in spatiul romanesc muzical. Brazda lui Novac este un proiect care merita reverente, aplauze si multe like – uri si ar trebui sa-i motiveze pe cei care se lamenteaza cat e ziulica de lunga ca „n-are rost sa faci muzica faina in Romania, pentru cine?”....