Asteptari: Formatia timisoreana The Egocentrics se scalda in apele „psychedelic rock-ului“ (conform Facebook –ului) si a editat anul trecut albumul de debut Love Fear Choices and Astronauts. Cel de-al doilea album al celor trei muzicieni poarta numele de Center of the Cyclone si a aparut ca si precedentul, la casa de discuri germana Nasoni Records.
Rezultat: Ma numar printre oamenii care au asistat la certificatul de nastere al celor de la The:Egocentrics, adica am fost martor la primul lor concert ever, sustinut in clubul The Note din Timisoara. De atunci, am mai avut ocazia sa-i vad de cateva ori “la treaba” si va spun din capul locului, ca baietii astia au crescut intr-un an cat altii in zece, reusind sa prinda un cheag fantastic in randul amatorilor de stoner rock din oras si nu numai.
Asteptari: Tamikrest e o trupa tuarega originara din Sahara maliana, care a debutat in 2010 cu albumul Adagh. La fel ca si mai cunoscutii Tinariwen, Tamikrest imbina intr-un mod cat se poate de original influentele africane traditionale cu muzica de factura blues – rock. Cel de-al doilea material discografic al trupei, Toumastin, contine 11 track-uri.
Rezultat: Spectrul sonor in care se invart compozitiile acestor africani face ca ascultatorul sa aibe parte de niste sound-uri clare si simple, de o prospetime cat se poate de invigoranta. E un soi de rock n roll cat se poate de original, in care vechiul si noul se intrepatrund la marea arta iar piesele sunt definite de o percutie cat se poate de cristalina si bass-uri cat se poate de patrunzatoare.
Asteptari: Drapht este un rapper australian care si-a inceput cariera in 2003 printr-o piesa care a continut un sample dintr-o melodie de Nina Simone, iar in acelasi an a editat si albumul de debut Pale Rider. The Life of Riley este cel de-al 4-lea album al australianului, ce curpinde 17 track-uri.
Rezultat: Cred ca sunt in asentimentul multora atunci cand proclam faptul ca muzica hip – hop din zilele noastre – ma refer la asa – numitul new school – este in linii mari plictisitoare, adevaratele “combinatii” in acest domeniu fiind realizate fie de garda oldschool a acestui curent, fie de muzicieni care provin din afara S.U.A.
Asteptari: Inainte de a implini varsta de 18 ani, tanarul care in buletin poarta numele de Charles Ray Wiggins a avut ocazia de a canta in trupa de acompaniament a lui Prince. Mai apoi Raphael Saadiq a facut parte din grupul Tony! Toni! Toné! si Lucy Pearl. Primul sau album solo, Instant Vintage a aparut in 2002 si a avut cinci nominalizari la premiile Grammy. Stone Rollin' este cel de-al patrulea album solo al artistului, care cuprinde zece piese.
Rezultat: Fiindca in zilele noastre legea spune ca trebuie sa avem cate o eticheta la fiecare produs, muzica lui Raphael Saadiq a fost pusa in raftul numit neo – soul.
Asteptari: Wim Plug, Mark Kneppers si Oscar De Jong sunt trei producatori muzicali olandezi care au debutat in 2005 cu discul Boogie Angst, urmat mai apoi in 2008 de Plastic People. Noul disc al trupei cuprinde 11 piese si poarta numele de Electric Hustle.
Rezultat: Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand am auzit pentru prima oara piesa numita Squeeze Me, am ciulit automat urechile mari. Mai apoi am aflat ca piesa cu pricina era interpretata de olandezii Kraak & Smaak, iar la putin timp dupa aceea am avut fericita ocazie de a-i vedea in carne si oase la festivalul Bestfest din Bucuresti. Daca va spun doar ca mi-au placut risc sa spun o minciuna: oamenii acestia au fost pur si simplu extraordinari.
Asteptari: La cei 68 de ani pe care ii implineste in luna iunie, actorul si muzicianul francez Johnny Hallyday poate fi considerat fara nici o exagerare un dinozaur al industriei muzicale. Daca nu pentru numeroasele sale albume, macar pentru faptul ca ca la momentul in care a inceput el sa cante, topurile erau dominate de Elvis Presley sau Buddy Holly. Nume care demult nu mai scot albume, par example…Jamais Seul vine la trei ani distanta dupa precedenetul disc de studio Ça ne finira jamais si la doi ani distanta dupa Tour 66: Stade de France (disc live).
Rezultat: Nimeni nu poate contesta faptul ca Johnny Hallyday e una din cele mai influente figuri ale pop – rock – ului din ultimii 50 de ani din Franta.
Asteptari: Prea multe lucruri despre Swing Republic nu ar fi de zis. Conform descrierii proprii e un proiect de electro swing cu jazz vechi si cu un vibe pozitiv. Electro Swing Republic este albumul de debut pentru acest proiect localizat in Danemarca.
Rezultat: Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca o buna parte a muzicii de astazi se „reimprospateaza” ciclic din epoci de mult apuse. Printre tonele de remixuri si variante reinterpretate ale unor slagare uitate sau nu, din cand in cand mai apar la suprafata si cateva proiecte cu adevarat remarcabile, acesta fiind unul dintre ele. Dupa cum e evident din titlu, melodiile prezente pe acest disc apartin epocii numite swing.
Asteptari:Atunci cand rostesti KMFDM gandul te duce la Jurrasik Park. Trupa etalon a muzicii industrial face parte din dinozaurii muzicii. Ei bine, ceva mai tineri decat Rolling Stones, dar in mod cert tatici ai celor de la Rammstein – de exemplu – formatia a scos primul album in 1984, iar cel de-al 17-lea album al lor cuprinde 11 piese si vine la doi ani distanta dupa precedentul Blitz.
Rezultat: Unicul membru fondator al trupei, Sascha "Kapt'n K" Konietzko, face o treaba cat se poate de corecta si pe parcursul acestui material discografic, care pe langa sound-ul clasic al trupei are parte si de cateva momente de experimente.
Asteptari: Seun Kuti este cel mai tanar fiu al legendarului Fela Kuti, unul din pionerii stilului numit afrobeat, un amalgam muzical ce include o fuziune de funk, jazz, rock si ritmuri traditionale din Africa de Vest. Seun a debutat in 2008 cu albumul Many things, realizat alaturi de Egypt 80 (fostul grup al tataului sau) iar acest nou material realizat in aceeasi formula contine sapte piese.
Rezultat: Atunci cand vine vorba de world – music (termen in care ne place sa inglobam automat si muzica africana) parerile sunt cat se poate de impartite. Marturisesc, nu fac parte neaparat din zona aceea care imbratiseaza neconditionat orice produs care vine din aceasta zona, dar cel de-al doilea material al lui Seun Kuty merita toata atentia in primul rand pentru faptul ca emana o energie primara greu de gasit in alte „felii”.
Asteptari: Trupa bucuresteana Mes Quins a luat nastere prin 2008 si un an mai tarziu a lansat videoclipul piesei In The Land Of The Dead. Formatia s-a destramat anul trecut si a revenit pe ecrane in primavara acestui an, albumul lor de debut fiind oferit gratuit la download pe site-ul lor oficial.
Rezultat: Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi s-a parut surprizator sa dau peste o formatie romaneasca a carei prima piesa de pe albumul de debut sa aibe un refren in limba germana. Nu va speriati, oamenii acestia nu o ard cu „schneller, schneller, das ist gut“, ci cu „ich habe keine geduld fur dich“. Zero toleranta, cum s-ar zice. Piesa cu pricina, care da titlul acestui material, este surprinzatoare nu numai din cauza faptului ca este cantata in limba germana, ci si pentru ca iese oarecum din tiparele constructiilor sonore cladite cu migala de tinerele trupe romanesti, fiind o ciorba de post punk, electro si pop.
Asteptari: Sub numele de Motan Prajit (Gatto Fritto) se ascunde un producator de muzica electronica din Marea Britanie cunoscut pentru apropiati drept Ben Williams. Albumul lui de debut a aparut la casa de discuri International Feel, un label consacrat stilurilor deep house si nu disco care isi are sediul in Uruguay!
Rezultat: Poate parea mult prea pretentios, dar cuvintele care descriu cel mai bine acest produs sunt balearic disco, psychadelic si cosmic. Carevasazica, o muzica electronica care nu se adreseaza picioarelor si nici nu insulta inteligenta nimanui. Beat-urile sunt fixate in zona midtempo iar feelingul cu care te incarci dupa aceasta auditie e unul cat se poate de pozitiv.
Asteptari: Uriah Heep e o formatie care s-a nascut in anul in care primul om a pasit pe Luna si in care a avut loc festivalul de la Woodstock. De-a lungul vremurilor, trupa care a generat memorabilul hit Lady in Black a concertat printre altele si la Zilele Orasului Timisoara, iar Into the wild este al 23-lea album de studio, care vine la doi ani dupa precedentul Celebration.
Rezultat: Faptul ca muzica de sorginte hard – rock – ul isi traieste o noua tinerete nu mai e un secret pentru nimeni. Trupa lui Mick Box face parte din acea categorie de formatii care de mai bine de patru decenii pedaleaza pe acest taram. Din fericire, oamenii acestia demonstreaza ca si astazi pot compune si canta un rock de calitate si corect.
Asteptari: In cazul in care n-ati deschis radiourile comerciale in ultima vreme se prea poate sa fi ratat o noua vedeta care face valuri. Pe numele ei Jessie J, domsoara nascuta in 1988 si-a incercat norocul mai intai in compozitii (printre ele numarandu-se si Party in the U.S.A. de Myley Cyrus), dupa care a socotit ca e momentul sa-si faca un nume si ca solista. Asa ne-am pricopsit cu albumul ei de debut care contine 13 piese si poarta inspiratul titlu de Who you are....
Rezultat: Fiindca fiecare review al acestui album e musai sa inceapa cu precizarea ca Jessie J a castigat pozitia intai in Sound of 2011 – o lista alcatuita de catre cei de la BBC cu sperantele anului – ma vad nevoit si eu sa consemnez acest amanunt. Dincolo de asta, e o liniste apasatoare....Aparent, discul asta e un adevarat paradox. Si asta fiindca tipa are o voce de nota zece si o armata de producatori muzicali cu experienta „antamati“ pentru debut. Rezultatul final este insa insipid, incolor si inodor.
Asteptari: The Amsterdams e o trupa din Bucuresti infiintata in 2006 care a cantat pe la BestFest, Peninsula si Stufstock si chiar si in deschiderea celor de la The Cranberries, anul trecut. Electromagnetica este cel de-al doilea album discografic al trupei si contine zece piese.
Rezultat: Urasc chestia asta, dar e un cliseu de care nu am cum sa scap: oridecate ori am ocazia sa ascult un album romanesc ma vad nevoit sa abordez recenzia aferenta din doua perspective. Iar concluzia este eminamente aceeasi: in comparatie cu ceea ce se canta pe la noi, albumul trupei X suna acceptabil, dar daca e sa compari acest produs cu oferta “de afara” lucrurile nu-s nici pe departe roz.
Asteptari: Hauschka este pseudonimul muzical al compozitorului si pianistului german Volker Bertelmann, faimos printre altele pentru faptul ca exploreaza din plin posibilitatile create de „pianul preparat”. Daca n-ati auzit de asa ceva pana acuma, aflati ca e vorba de un pian caruia i se modifica sonoritatea prin introducerea de obiecte diferite intre corzile instrumentului. Primul sau album a aparut in 2004, iar acest Salon des Amateurs vine la un an distanta dupa precedentul Foreign Landscapes.
Rezultat: Ceea ce ne ofera muzicianul german aici este un voiaj cat se poate de interesant in explorarea ritmurilor etalate de muzica moderna „de dans” printr-un filtru de instrumentatie organica. Alaturi de el, ghizi in aceasta excursie sonora cat se poate de neobisnuita sunt tobarul trupei islandeze Mum (Samuli Kosminen) si cei doi membri fondatori ai trupei americane Calexico, John Convertino si Joe Burns.
Asteptari: Conform profesionistilor din industria muzicala americana care acorda in fiecare an celebrele premii Grammy, Alison Krauss e cea mai buna solista din lume. Si asta, pentru ca artista nascuta in 1971 se poate mandri cu 27 de premii Grammy, fiind astfel cea mai premiata solista din lume. Peste Aretha Franklin, Beyonce sau Alicia Keys, urmatoarele clasate in acest clasament. Alison e un soi de copil – minune din zona bluegrass – country, care si-a scos albumul de debut la varsta de 16 ani. Noul ei album vine la patru ani distanta dupa colaborarea sa de mare succes cu Robert Plant, Raising Sand.
Rezultat: Nimic de zis, un material discografic realizat cu dobro (chitara acustica dotata cu un rezonator metalic incorporat), banjo si mandolina are un aer aparte.
Asteptari: Looptroop Rockers provin dintr-un oras de marimea Aradului din Suedia si au debutat in 1993 cu o caseta E.P. numita Superstars, urmata dupa doi ani de primul material discografic. La-nceput hip – hop – erii suedezi purtau numele de Looptroop, dar si/au adaugat particula de rockers incepand de la precdentul lor album Good Things, aparut in 2008. Proffesional Dreamers este al 5-lea disc din cariera si contine 13 piese.
Rezultat: Daca va numarati printre cei care au prins vremurile de-nceput ale raperilor suedezi, cu siguranta veti fi frapati de schimbarile majore care au intervenit in paleta sonora pe care o etaleaza cei patru membri ai trupei. Daca la-nceput temele lor erau dominate de texte „suparate“, de aceasta data oamenii au reusit sa scoata un hip – hop cat se poate de “visator“, exact cum ii spune si titlul acestui disc.
Asteptari: Paul Simon este unul din cei mai faimosi muzicieni de origine maghiara, parintii lui fiind evrei din tara vecina. Prezent pe piata muzicala din 1965, pe cand era jumatatea duo-ului Simon & Garfunkel Paul Simon a pornit-o pe drum propriu in 1970. Pe parcursul carierei sale, a adunat 13 premii Grammy iar noul lui disc vine la cinci ani fata de precdenta sa realizare, Surprise.
Rezultat: Spre deosebire de capodopera lui numita Graceland, acest nou album nu are o linie predominanta. So beautiful or so what e un caleidoscop ce include mostre din chitarile a la Graceland, balade cat se poate de sensibile cu elemente de bluegrass si o sumedenie de elemente menite sa creeze o constructie sonora unica, asa cum numai Mr. Paul Simon stie sa faca.
Asteptari: Darren Foreman este un tip britanic care sub nickname-ul Beardyman a reusit sa devina o figura extrem de cunoscuta in beatboxing. Pentru neinitiati chestia asta reprezinta arta de a imita sunete diverse (inclusiv ale unor instrumente muzicale) folosind gura, buzele, limba, vocea şi altele. Muzicianul a fost prezent în Timişoara alături de JFB la evenimentele organizate de TM Base iar acesta e albumul lui de debut.
Rezultat: Dupa cum e lesne de dedus din titlu, discul asta se vrea a fi unul comic. Si asa si este. Daca ar fi fost ceva mai scurt si concis, probabil ca asistam la o comedie spumoasa. E amuzant, dar iti lasa impresia ca contine si mult balast.
Asteptari: Watcha Klan este un grup francez cu sediul in Marseille care abordeaza un stil cat se poate de greu de definit. Daca e sa ne luam dupa Wikipedia, ceea ce presteaza ei este un amestec de ragga, dub, electro si jungle. Radio Babel este al 5-lea disc al francezilor, care vine la trei ani dupa Diaspora Hi-Fi.
Rezultat: Daca aveati impresia ca ati prins vreodata notiunea exacta a cuvintelor fusion sau eclectic, fiti atenti aici: Radio Babel e taticul tuturor. Probabil ca nu sunt singurul omulet pe aceasta Planeta care din cand in cand e atent la un disc fara nici o asteptare, iar dupa auditie ramane in starea aceea de „nomansland”. Dupa ce cele 15 piese care alcatuiesc acest album s-au scurs in boxe, am ramas pur si simplu inmarmurit. Dupa mai multe auditii in tihna am reusit sa dau verdictul: albumul asta e una din cele mai eclectice chestii auzite vreodata in viata mea.
Asteptari: The Foo Fighters a luat nastere in 1994 la initiativa fostului tobar din Nirvana, Dave Grohl. Cele sase albume editate inaintea acestui disc au fost nominalizate fiecare la categoria rock Grammy, trei dintre ele chiar castigand acest premiu. Wasting Light contine 11 piese si vine la patru ani distanta dupa Echoes, Silence, Patience & Grace
Rezultat: Chiar daca n-as putea sa ma definesc tocmai un fan al acestei trupe, muzica inventata de Dave Grohl de-a lungul ultimilor ani n-a reusit sa ma plictiseasca niciodata. Chestiunea ramane valabila si cu acest disc, care poate fi analizat prin prisma a doua perspective. Daca faci parte din omuletii care cauta sa descopere sound-ul rock al secolului 21, probabil ca piesele astea nu te vor da pe spate.
Asteptari: Guano Apes a debutat in 1997 cu albumul Proud like a God, reusind sa intre in atentia melomanilor cu fantasticul Lord of the Boards, piesa care a devenit unul din cele mai mari succese ale formatiei. Trupa s-a destramat in 2004 dupa ce a scos albumul Planet of the Apes, in 2004 si a inceput sa sustina din nou concerte in cursul anului 2009.
Rezultat: Zicala conform careia supa reincalzita nu mai are acelasi gust e cat se poate de adecvata pentru a defini acest material discografic. Parca nu-mi vine sa cred ca au trecut 14 ani de cand trupa a carei soliste vocala e Sandra Nastic era prezenta pe toate gardurile cu Open your eyes sau acel sarmant Loard of the Boards. Si totusi, in ultimii ani de cand trupa asta a disparut din peisaj s-au intamplat destul de multe.
Asteptari: Yelle este un grup francez care a editat albumul de debut in anul 2007 sub numele de Pop Up. Cei trei membri ai trupei, solista Yelle (Julie Budet), GrandMarnier (Jean-François Perrier) si Tepr (Tanguy Destable) abordeaza un soi de synth – pop cu arome made in France iar noul lor disc contine 11 piese.
Rezultat: Tupeu si savoare. Astea sunt concluziile pe care le tragi dupa auditia acestui disc, care pur si simplu te da pe spate. Chiar daca nu are pretentia de a inventa vreo felie „noua“ si nici nu e din cale afara de experimental, ciorba asta in care e prezenta o voce de scolarita secondata de beat-uri pe alocuri electro, pe alocuri house si in altele pop e una dementiala.
Asteptari: Den Haan este un duo britanic format din Matthew Aldworth si Andy Gardiner a caror muzica a fost descrisa ca fiind macho – disco de unii. Gods from outer Space este albumul de debut al celor doi muzicieni stabiliti in Glasgow.
Rezultat: Prima impresie pe care o ai dupa ce te avanti in auditia acestui disc este ca cei doi tipi care au purces la asa ceva e musai sa se fi intalnit undeva intr-o discoteca italiana prin 1979. Nici vorba, fiindca Internetul ne dumireste: englezii astia s-au intalnit intamplator la o zi de nastere a unui prieten comun in 2006, unde au descoperit ca au ambii o pasiune deosebita pentru stilul asta de muzica. Care a fost numit de revista Mixmag risque – disco iar de catre cei de la DJ Mag ceva care poarta numele de macho – disco.
Asteptari: Within Temptation e un grup olandez infiintat in 1996 care activeaza in liga metal – simfonic. The Unforgiving este al 5- lea material discografic si alaturi de el au fost pregatite cateva filme de scurt – metraj si chiar un comic – book.
Rezultat: Intr-o lume in care mai toate lucrurile se desfasoara pe viteza fast forward, nu poti sa fii decat incantat atunci cand mai apar si albume – concept. N-am sa insist prea mult asupra conceptului prezent in benzile de desene animate si filmuletele aferente, ci ma voi limita la a puncta cateva aspecte interesante in constructiile sonore, caci acest aspect e cel mai esential. Vocea solistei Sharon are un rol pregnant in definitia discului, iar un alt punct strong al acestuia este ca pe plan stilistic exista aici o diversitate cat se poate de sanatoasa.
Asteptari: September este numele de scena al unei soliste suedeze care la varsta de 18 ani (prin 1993) a debutat cu single-ul La la la (Never give zou up). Love CPR este al 4-lea album al solistei si vine la patru ani dupa precedentul disc care s-a numit Dancing Shoes.
Rezultat: Daca arunci o singura privire pe coperta acestui disc e clar ca muzica asta este una adresata picioarelor, fiind menita sa acompanieze iesirile in cluburi. Spre deosebire de multe alte nazdravenii din aceasta bransa, muzica nordica de dans a avut intotdeauna o melodicitate aparte, fapt care este cat se poate de valabil si in cazul acestui produs care contine 19 track-uri. Iar daca e sa ne gandim ca Suedia e patria unor nume ca ABBA, Roxette, Army of Lovers, Ace of Base, Alcazar, E-Type, The Cardigans, Meja, Robyn The Hives, Peter Bjorn and John, Miike Snow, The Knife sau Mando Diao, ei bine, am demonstrat ceea ce trebuia: natiunea asta pur si simplu se pricepe la aceasta arta!
Asteptari: Percutionistul Trilok Gurtu ar trebui sa fie o figura cunoscuta timisorenilor, daca nu de alta, macar pentru faptul ca a cantat de doua ori in orasul nostru, ultima oara chiar in cadrul festivalului Plai de anul trecut. Alaturi de el se afla tobarul Simon Phillips si NDR Big Band din Germania.
Rezultat: Chiar si un om fara prea multa imaginatie poate ghici ca un amestec de muzicieni care provin din background-uri diverse nu are nici o sansa sa fie neinteresant sau plictisitor. Celebrul percutionist indian care a cantat de doua ori la Timisoara este considerat pe buna dreptate unul din cei mai buni maestri ai instrumentului numit tabla (specific Indiei) care si-a imbogatit universul sonor prin colaborari eminamente din zona jazz, printre cei cu care a colaborat numarandu-se John McLaughlin, Ralph Towner sau Jan Garbarek.
Asteptari: Pe numele sau adevarat Dan Gresham, Nu:Tone e un muzician ce activeaza in drum and bass-ul britanic, mai exact in felia ce poarta denumirea de liquid funk a acestuia. Words and pictures este cel de-al treilea material discografic al acestuia, care vine la patru ani distanta de Back of Beyond.
Rezultat: Nu fac parte din categoria melomanilor care devoreaza muzicile de factura drum and bass. Cu toate acestea, trebuie sa recunosc ca albumul asta e una din cele mai placute surprize pentru urechile subsemnatului, evident daca e sa fac referire la acest stil de muzica. Felia asta de liquid funk – inventata de Fabio cu ceva vreme in urma – e una care reuseste sa imbine armonios percutia tipica a drum and bass - ului cu „caldura“ emanata de arhaicul funk, iar acest amanunt face ca Words and Pictures sa fie un disc consistent, plin de melodii solide, numai bune de ascultat in tihna casei sau pentru a intra in posesia unei energii pentru un party nebunatic. Dincolo de toate, motivul pentru care acest disc mi-a castigat simpatia e legat de faptul ca emana o diversitate sanatoasa, avand parte atat de piese din categoria downtempo cat si explozii de energie in care BPM-ul e periculos de ridicat. Mai apoi, ar mai fi si faptul ca melodiile au parte de colaboratori care adauga fiecare cate un strop de sarm compozitiilor. Natalie Williams face o treaba cat se poate de reusita pe patru piese, inclusiv pe Shine In – piesa care deschide albumul – o melodie in care drum and bass-ul isi da mana cat se poate de amical cu elementele muzicii pop.
Coming Back are parte de prestatia vocala a solistei Heidi Vogel si reuseste sa fie atractiva inca de la prima auditie, in special datorita instrumentalului reusit. Vocea lui Ben Westbeech in piesa The Feeling are un iz de Seal cat se poate de pregnant iar piesa The First Time are si ea o rezonanta aparte. Dealtfel aceasta melodie are o istorioara frumoasa, fiind cantata pentru prima oara de Peggy Seeger si fiind mai apoi preluata de mai multe cantarete celebre printre care meritam sa le amintesc pe Roberta Flack (daca va aduceti aminte de Killing me softly) sau Celine Dion. Unica piesa instrumentala (ma rog, care contine doar un sample de voce) este Set me free, o melodie care mie imi aminteste de vremurile bune ale lui Moby si care se recomanda a fi un alt highlight al discului. Spuneam de diversitate: ei bine Piece of you e un downtempo cat se poate de adorabil in care lucrurile raman cat se poate de chill si in care vocea solistei Stac aduce arome de muzica urbana soul. Cireasa de pe tort la capitolul piese linistite o reprezinta insa The Love Has Gone, care colorata de vocea lui Kyan este pur si simplu brilianta. Trebuie sa marturisesc sincer ca singura piesa fada de pe acest album mi s-a parut a fi Invisible, realizata alaturi de legendarii 4Hero.
Recomandari: Pentru oamenii open – minded care vor sa auda un album de drum and bass in care exista si suflet, nu numai ritm.
Asteptari: Britney Spears face parte din acea categorie selecta de artisti care a reusit sa vanda peste 100 de milioane de discuri. Albumul ei de debut Baby one more time a aparut in 1999 iar acest Femme Fatale este al 7-lea disc din cariera, care vine la trei ani dupa precedentul Circus.
Rezultat: Dupa cum fiecare imagine spune o poveste, asa si fiecare album discografic ar trebui sa picteze un film. In acest caz titlul filmului imi scapa cu desavarsire, dar o sumedenie de portiuni de aici fac parte din categoria cliseelor. Daca ar fi totusi sa punctez un titlu, acesta ar putea fi Music for the masses, titlu folosit in 1987 de Depeche Mode. Carevasazica avem aici o auditie absolut necomplicata, destinata acelora care nu au oroare de termenul pop.
Asteptari: Pentru aceia care n-au auzit never ever de sarpele alb, ar fi bine de stiut ca trupa asta s-a infiintat in 1977 de catre David Coverdale, dupa plecarea acestuia din Deep Purple. Forevermore vine la trei ani distanta dupa precedentul disc, Good to be bad si contine 13 melodii.
Rezultat: Probabil ca nu sunt singurul om de pe aceasta Planeta care a remarcat faptul ca trupele care si-au facut un nume de referinta cu decenii in urma prefera intotdeauna sa mearga pe drumul batatorit, o carare care le-a adus (si inca le mai aduce!) niste banuti seriosi in cont. Stati cuminti, nu m-as fi asteptat ca David Coverdale sa cocheteze cu post – punk – ul si nici cu dubstep-ul.
Asteptari: Pe numele sau adevarat Vadim Zendejas, DJ Vadim e o figura cunoscuta in lumea muzicii, atat ca si producator cat si ca DJ. Noul lui proiect numit The Electric ii mai reuneste pe Pugs Atomz si solista Sabira Jade. Impreuna, cei trei muzicieni au realizat un interesant mix intre hip hop, soul si muzica electronica, iar albumul lor de debut contine 16 track-uri.
Rezultat: Discul acesta e o adevarata desfatare pentru urechile care sunt capabile sa digere asa – numita latura a hip – hop – ului „cu suflet“ fiind un amalgam izbutit intre percutii cu adevarat reusite, linii de bass impunatoare, synth – uri elegante si nu in ultimul rand niste interpretari vocale pline de sarm ale solistei britanice Sabira. Ca si feeling, piesele acestea te introduc in lumea oldschool a hip – hop – ului si demonstreaza scepticilor ca acest stil muzical poate fi facut mult mai misto decat tonele de gunoaie ambalate ca fiind noua generatie de hip – hop promovate cu ardoare de canalale mass – media.
Asteptari: Mariza este una dintre cele mai cunoscute cantarete de fado din Portugalia, care a fost prezenta la cea de-a treia editie a festivalului Plai din Timisoara. Artista a vandut pana acum peste 1 milion de albume, iar noul ei disc Fado Tradicional vine la trei ani de pauza dupa precedentul Terra, editat in 2008.
Rezultat: Solista nascuta in Mozambic a reusit in ultimii ani sa aduca in centrul atentiei muzica fado (supranumita de unii si blues-ul portughez). Daca la albumul ei anterior, Mariza a amestecat muzica asta cu influente de jazz brazilian si alte asemenea bunataturi, de aceasta data orchestratiile pieselor sunt cat se poate de minimale, urechile fiind incantate doar de un trio de chitari.
Asteptari: The Strokes este considerata una din cele mai prestigioase trupa din asa – numita zona indie – rock care a debutat in 2001 printr-un album considerat de multi de referinta, Is this it. Angles este al patrulea material discografic al americanilor, care vine la cinci ani distanta dupa First impressions on earth, in acest rastimp patru din cei cinci membri ai trupei fiind implicati intr-un fel sau altul in alte proiecte discografice.
Rezultat: Sunt perfect constient ca atunci cand faci o recenzie, nu e tocmai politically correct sa afirmi ca formatia cutarica e cea mai buna trupa din lume. Voi face o exceptie de la regula in cazul celor de la The Strokes. Mai exact, ma vad nevoit sa constat ca albumul Angles este pur si simplu genial.
Asteptari: House of Shem este o formatie din Noua Zeelanda care este formata din sapte muzicieni iar Island Vibrations este cel de-al doilea album din istoria trupei. Discul cuprinde 13 piese de factura reggae – pop si a ocupat prima pozitie a topului de albume din Noua Zeelanda.
Rezultat: Indubitabil, discul asta iti da impresia de deja – vu inca de la prima nota a acestuia, sentimentul ramanand cat se poate de pregnant pana la final. Stilistic ai impresia ca asculti unul din albumele de inceput ale celor de la UB40. Marturisesc, a fost o reala surpriza pentru urechile subsemnatului sa dea de asemenea compozitii care gem de melodicitate si amesteca intr-un mod fericit stiluri contemporane si traditionale din lumea reggae-ului.
Asteptari: Van der Graaf Generator face parte din acea gasca de art – rock – prog britanic ce a inclus odinioara si nume ca Pink Floyd, Yes, Genesis, King Crimson sau Emerson Lake and Palmer. Trupa formata in 1967 a avut mai multe perioade de activitate, iar in 2005 a revenit in atentia melomanilor. A grounding in numbers contine 13 melodii.
Rezultat: N-ar trebui sa fie o surpriza pentru nimeni: acest material sonor reda cat se poate de exact atmosfera prog - art – rock a anilor 70. Cei familiarizati cu Van der Graaf Generator vor remarca indubitabil absenta jazz – fusion – ului din melodii, lucru dealtfel cat se poate de normal, avand in vedere ca saxofonistul David Jackson a parasit trupa in luna septembrie a anului 2006.
Asteptari: Pentru aceia mai putini familiarizati cu hip – hop – ul romanesc, Cheloo este unul din membrii fondatori Parazitii (care a luat nastere in 1994). Alaturi de albumele scoase de colegii sai, Cheloo a lansat si albumele solo Sindromul Tourette (2003) si Fabricant de gunoi (2006), iar Cel care uraste este un material discografic ce contine 11 track-uri.
Rezultat: In viata de zi cu zi sunt putine certitudini, dar uite una din ele: intotdeauna vor exista oameni cu probleme, iar o parte dintre ei salasluiesc dupa blocurile gri si asculta rime de hip – hop. Nimeni nu stie asta mai bine decat Catalin Stefan Ion (Cheloo), care incepand din luna septembrie a anului 1994 de cand a editat prima piesa sub numele Parazitii, vine in sprijinul acelora care vor entertainment de aceasta speta.
Asteptari: Al Di Meola e considerat drept unul din cei mai buni chitaristi din lume, care de-a lungul vremurilor a cochetat cu mai multe genuri muzicale, insa cel care l-a consacrat jazz-ul cu influente latino. De-a lungul anilor, muzicianul a vandut peste 6 milioane de discuri iar acest disc vine la cinci ani distanta dupa precedentul Diabolic Inventions And Seduction For Solo Guitar, cu mentiunea ca in 2009 a scos alaturi de Chick Corea, Stanley Clarke si Lenny White un album live al proiectului Return to Forever.
Rezultat: Daca mi-e permis sa ma folosesc de titulatura albumului de debut a australienilor de la Men at Work, albumul acesta este pur si simplu Business as Usual. Discurile domnului care a concertat pentru prima oara in Timisoara in 2006 in cadrul festivalului Plai sunt adevarate standarde pentru oricine are oarecari tangente cu jazz/fusion iar vocabularul muzical este unul de exceptie care reuseste sa creeze un feeling mirific pentru melomani. Carevasazica, cele 15 piese incluse aici sunt exact asa cum te astepti sa fie: nimic in plus, dar nici in minus!
Asteptari: The Human League e o trupa britanica formata in 1977 care a facut furori prin anii 80 in asa numitul curent synth – pop si care se poate mandri cu peste 20 de milioane de discuri vandute si noua albume. Credo vine la zece ani distanta de precedentul disc Secrets si cuprinde 11 piese.
Rezultat: Impresia pe care o ai dupa auditia acestui material discografic e asemanatoare aceleia pe care ti-o da un Eurocrem consumat in 2011. E o anumita vraja. Nu ai cum sa uiti ce gust misto avea crema asta pe vremea lui Ceasca. Pe de alta parte, cine nu a gustat Eorocrem-ul in acei ani nu va gasi nimic special in gustul din 2011 al acestuia. Recunosc, am asteptat cu interes comeback-ul trupei lui Phillip Oakey, gasca care in umila-mi parere a editat una din cele mai misto cantece pop din toate vremurile, Don’t you want me.
Asteptari: Cel de-al patrulea album de studio al canadiencei Avril Lavigne vine la aproape patru ani distanta de precedentul, o perioada destul de mare daca e sa judecam in termenii muzicii pop. Cu peste 30 de milioane de discuri vandute, micuta canadianca e considerata una din cele mai de succes artiste actuale.
Rezultat: V-ati intrebat vreodata care este sunetul pe care il scoate o banala migrena? Ei bine, Avril Lavigne are raspunsul. Albumul de fata este unul monoton si plictisitor, astfel incat e o adevarata aventura sa-l parcurgi track cu track de la inceput pana la capat. Solista care a facut ravagii pe la inceputul anilor 2000 cu melodioare de genul Complicated, Sk8er Boy, My Happy Ending sau Dont tell me si-a pierdut complet din sarm si s-a afundat intr-un pop – rock numai bun de difuzat cat e ziulica de lunga la posturile de radio.
Asteptari: Demdike Stare e un duet britanic nascut din colaborarea intre un producator si DJ de muzica techno (Miles Whittaker) si un pasionat colectionar de viniluri (Sean Canty). Tryptych este o reeditare a celor trei viniluri (E.P.) scoase anul trecut de acest duet: Forest of Evil, Liberation Through Hearing si Voices of Dust. Termenul de reeditare nu e tocmai exact, avand in vedere ca materialul cuprinde si o serie de track-uri care nu au aparut pe vinilurile originale.
Rezultat: Mi-e greu sa gasesc o explicatie logica la eticheta de witch – house cu care a fost catadicsita o anumita parte a muzicii din zilele noastre. In cazul celor de la Demdike Stare jocul de cuvinte pare sa vina gratie vrajitoarei din secolul 17 care a inspirat denumirea trupei. O alta trupa imbibata in acest conglomerat stilistic e Salem. In cronica dedicata discului lor Kings Night am remarcat printre altele faptul ca „rar ti-e dat sa asculti un disc atat de straniu“. Ma vad nevoit sa repet afirmatia, cu precizarea ca cei de la Salem sunt mici copii pe langa Demdike Stare.
Asteptari: The Liberators e o formatie australiana care cuprinde nu mai putin de zece instrumentisti, printre care se numara si cativa maestri ai unei alte trupe din aceeasi tara, Dojo Cuts. Albumul de debut al echipajului care „ataca” cu maiestrie ritmurile afro – funk cuprinde zece piese.
Rezultat: Avand in vedere ca printre „protectorii” noului super – grup australian se numara Amayo (liderul trupei americane Antibalas) si Gilles Peterson (BBC Radio One), e clar pentru toata lumea ca acest produs are toate sansele sa devina unul hot. Printre numele care apar ca invitati speciali la partea vocala se numara legendarul JoJo Kuo (care a mai colaborat printre altele cu Fela Kuti sau Daktaris), Roxie Ray (Dojo Cuts) si Afro Moses (Ghana). Ca si stil, discul asta se invarte in lumea afrobeat si funky – jazz, fiind un soi de omagiu adus muzicii anilor 70.
Asteptari: Cantareata Ayo se descrie ca fiind o tiganca africana „dintr-un tata nigerian si o mama de etnie rroma din Romania“. Daca sunteti curiosi de unde vine numele, apelam la un alt citat: „Ayo., scris cu punct la final, inseamna "bucurie" in limba vest-africana Yoruba, iar Ayo simplu inseamna "ceapa"". Primul ei album Joyful a fost editat in 2006, iar inaintea acestui material, solista a mai recidivat cu Gravity at last, aparut in 2008.
Rezultat: E o adevarata placere sa asculti un pop de calitate in vremurile noastre. Mai ales intr-o perioada in care marea majoritate a artistilor care se scalda in aceasta categorie reusesc sa fie de-a dreptul inspizi, incolori sau inodori.
Asteptari: Rise Against e una din cele mai de succes trupe punk – rock ale ultimului deceniu, daca e sa ne luam dupa simplul fapt ca ultimele lor trei albume ( Siren Song of the Counter Culture, The Sufferer & the Witness si Appeal to Reason), au fost recompensate cu „disc de aur“ in Statele Unite Ale Americii. Endgame este al saselea material din visteria trupei.
Rezultat: Daca asculti punk – rock made in 2011 ar trebui sa-ti pui o intrebare: „Ce vrea sa transmita albumul?“ De obicei exista doua posibile raspunsuri: fie acela cu „piesele exprima revolta si militeaza pentru nesupunere“, fie e „pop cu iz de rock cantat la o viteza peste limita legala admisa“. Rise Against e undeva intre ele.
Asteptari: In afara faptului ca e un producator muzical din Szeged, Ungaria si ca a scos cateva materiale la label-ul Budabeats, prea multe lucruri nu se stiu despre Suhov. Heartbox este un L.P. care se poate downloada legal pe gratis de aici.
Rezultat: Ideea incetatenita conform careia Romania e in urma fata de restul lumii iti incolteste imediat dupa ce asculti cu mare bagare de seama acest produs muzical. Daca intr-un oras ca Szeged, cu 170.000 de locuitori exista asemenea talente, care sunt in stare sa puna pe tava un material de downtempo/hip – hop ca acesta, inseamna ca limbajul universal al acestei arte merita toata admiratia. Recunosc nu sunt foarte la curent cu scena downtempo din tara vecina. Dar stiu ca Yonderboi – un nume de referinta pe care am avut ocazia sa-l vad live la festivalul Bestfest – provine dintr-un satuc din Ungaria care numara doar 1.500 de suflete.
Asteptari: Desi Hardcore/Softcore e albumul de debut pentru Michael Vincent Patrick si Theodore Paul Nelson, cei doi muzicieni nu sunt chiar niste incepatori. Activand de vreo zece ani in scena muzicii dance din America (realizand printre altele si remixuri pentru Mariah Carey, Annie, Thieves Like Us sau Little Boots) baietii acestia si-au creat un renume aparte si reprezinta varianta mai „dark” a acestui stil.
Rezultat: Stati linistiti, Designer Drugs nu e acel „dance” care se lafaie la radiourile romanesti. Si nici „clubbing”-ul din discoteci. E muzica „dansabila” pentru amatorii de punk, hardcore, electro si alte stiluri pe care imi place sa le bag laolalta in categoria „dark”.
Asteptari: Ce se poate face cu doua sintetizatoare si un beatbox? Daca e anul de gratie 1989, raspunsul nu poate fi decat unul singur: new wave/synthpop a la Depeche Mode. Formatia germana And One a debutat cu albumul Anguish in 1991, iar actualul lor disc numit Tanzomat vine la cinci ani de pauza dupa Bodypop.
Rezultat: In cazul in care ati fredonat vreodata piesa Photographic a celor de la Depeche Mode, inclusa pe Speak and Spell, cu siguranta veti fi vrajiti de sound-ul germanilor care au scos acum vreo doi anisori un album cu cover-uri dupa New Order sau Alphaville. Spre deosebire de alte trupe care au renascut din anii 80, linia celor de la And One nu este deloc alterata cu influente venite din alte epoci.
Asteptari: Boubacar Traoré e un muzician nascut in 1942 care a avut o perioada de glorie prin anii 60, dupa care a fost brusc uitat. De vreo 50 de ani nenea acestea compune cantece unice marcate de independenta statului Mali si povestea lui de viata. Noul sau album Mali Denhou vine la sase ani de pauza dupa precdentul disc numit Kongo Magni.
Rezultat: Va spun cat se poate de sincer, e cat se poate de terapeutic sa asculti asa o muzica. Chiar daca sound-ul e deceptiv de simplu si constructiile sonore parca sterg cu buretele ultimele decenii, senzatia de calm pe care ti-o da un asemenea album nu poate fi descrisa in cuvinte. E ca si un concediu de pe vremea lui „Ceasca“, cand prindeai doua saptamani de odihna si tratament la statiunea balneoclimaterica Baile Herculane.
Asteptari: Poate multi au uitat, dar R.E.M. poate fi considerata una din primele trupe de rock alternativ care a avut un succes deosebit si-n asa numitul mainstream. Trupa care a debutat cu Radio Free Europea fost inclusa in Rock and Roll Hall Of Fame acum patru ani, iar Collapse into now este al 15-lea material discografic de studio al americanilor.
Rezultat: Majoritatea trupelor isi folosesc artileria grea la-nceput. Sau pe debut, sau pe urmatoarele 3-4 albume. Normal ca exista si exceptii, dar in majoritatea cazurilor numele “grele” ale industriei traiesc intr-un fel de „nomansland“ odata cu inaintarea in varsta, mergand in linii mari pe un drum batatorit. Care in doze cat se poate de micute mai e presarat si cu carari noi, dar care duc intotdeauna la traseele prestabilite, fara prea mari batai de cap. Cam asa sta treaba si cu acest nou R.E.M. – al 15-lea material din cariera americanilor – care e ca o savarina: cam stii dinainte ce gust are!
Asteptari: Obaro Ejimiwe a devenit cunoscut gratie single-ului Cash and Carry Me Home. Se descrie ca fiind „un tip balbait care are cateva povesti de spus“ iar albumul de debut al britanicului de 24 de ani contine zece track-uri.
Rezultat: In caz ca s-ar acorda premii Brit Awards pentru cele mai ciudate albume ale anului, cu siguranta Peanut Butter Blues & Melancholy Jam ar fi unul din favoritele la acest titlu. Nu doar datorita untului de arahide si a jam-ului melancolic din titlu, ci mai ales pentru atmosfera sonora. Britanicul ce a fost remarcat de Giles Peterson datorita celor patru piese din E.P. –ul lui The Sound Of Strangers a fost comparat de unii ca fiind un nou Roots Manova, care la randu-i fusesese aliniat liniei pe care mergea odinioara Tricky.
Asteptari: U.K Subs e una din primele formatii de punk din Marea Britanie, care a luat nastere in 1976 si a crei figura centrala este Charlie Harper. Work in progress vine la opt ani de pauza dupa precedentul disc, numit Universal.
Rezultat: Ma numar printre oamenii care au avut ocazia sa-I vada live pe Exploited la Periam – Port si Sex Pistols la Budapesta. E drept, la cateva decenii distanta de vremurile lor de glorie, dar asta e alta mancare de peste. Ceea ce vreau sa subliniez insa e faptul ca atunci cand iti cade in maini un nou disc al unor punkeri legendari e evident faptul ca factorul nostalgie joaca un rol important in auditia acestuia. Daca ai fredonat vreodata God save the queen sau I fought the law si ti-ai facut vreodata veacul cu gasca de punkeri din Piata Libertatii (din Timisoara) exista toate sansele sa gusti din plin acest Work in Progress.
