Rezultat: Fiindca fiecare review al acestui album e musai sa inceapa cu precizarea ca Jessie J a castigat pozitia intai in Sound of 2011 – o lista alcatuita de catre cei de la BBC cu sperantele anului – ma vad nevoit si eu sa consemnez acest amanunt. Dincolo de asta, e o liniste apasatoare....Aparent, discul asta e un adevarat paradox. Si asta fiindca tipa are o voce de nota zece si o armata de producatori muzicali cu experienta „antamati“ pentru debut. Rezultatul final este insa insipid, incolor si inodor.
E un soi de confirmare a faptului ca vedetele „prefabricate“ sunt tot mai anapoda iar retetele de odinioara care asigurau un succes garantat nu mai sunt atat de sigure. Who you are e dezolant fiindca stilistic incearca sa copieze alte supervedete. E un ghiveci neinspirat de felii muzicale puse alandala pe portativ, o incercare de a impusca mai multi iepuri deodata.....
Exista aici doua momente bune, care ar fi putut sa dea un alt aer discului, daca ar fi fost exploatate mai mult. E vorba de Price Tag (realizat alaturi de B.o.B) care face parte din categoria melodiilor usurele pop dar care chiar transmit ceva si de piesa care da titlul albumului, in care se simte un iz de Pink cat se poate de pregnant. In rest, Abracadabra e o gluma proasta din categoria Katy Perry, iar baladele Big White Room (live) si Casualty of Love nu reusesc sa transmita niciun fior. Primul single extras, Do it like a dude, face parte din categoria „asa si asa”, dar cand pe un disc ai ocazia sa asculti o imitatie mai mult decat ieftina dupa Christina Aguilera (Mamma Knows Best) e mai mult decat dubios. E ca si cum ti-ai cumpara un smartphone - imitiatie dupa un astfel de device realizat in China. Jenant.
Am impresia ca fata asta duce lipsa de sfatuitori. De acei oameni care s-o indrume pe un anumit drum. Ceea ce a realizat ea aici e un talmes – balmes din care nu reiese nici o idee pertinenta. Nu-mi fac griji, la capitolul marketing si promotion, Jessie J sta bine. De aceea, albumul asta are mare succes in randul unora. Pacat, vocea asta merita niste compozitii mult mai decente....
Recomandari: Daca iubiti muzica de tipul bubble – gum, ascultati-l. Pentru cei care pun pret pe chestii nitel mai profunde, ocoliti-l.
Venisem aici să văd dacă ai făcut o recenzie pentru albumul lui Ayo, Billie-Eve, pentru că acum îl ascult și sună foarte bine. Mi-a atras atenția însă recenzia ta pentru Jessie J... văd că suntem de acord cu privire la albumul ei, resurse avem, mai prost cu "prelucrarea". Revin cu o opinie pentru Ayo după câteva ascultări, foarte promițător pare la "o primă vedere".
RăspundețiȘtergere