Byron - Perfect

Asteptari: Dan Byron, cunoscut din Urma sau Kumm a hotarat s-o ia pe un drum propriu in 2006, iar drept urmare melomanii au fost rasplatiti cu albumele Forbidden Drama si A kind of alchemy, acesta din urma avand parte de una din cele mai misto coperti de disc realizata ever in Romania, sub forma unei carti de forma patrata cu latura de 7 inch. Perfect este cel de-al treilea material discografic al trupei, totodata primul realizat in limba romana.
Rezultat:  Din capul locului ma vad nevoit sa repet ca nu agreez in mod deosebit albumele care contin readaptari. Reorchestratii, cover-uri, cum vreti sa le numiti. Pe de o parte e misto sa vezi cum “gandesc” unii artisti operele altora. Problema e ca in ultima vreme au aparut o caruta de asemenea albume cu preluari si asta nu e un lucru bun. S-o mai spun si pe aia dreapta: nu toata lumea poate ajunge la nivelul unui Johnny Cash si preluarea lui dupa Personal Jesus. Revenind la oile noastre, Byron incearca aici un exercitiu de adaptari si reorchestrari dupa melodii romanesti mai mult sau mai putin cunoscute. Iar rezultatul este in unele cazuri fericit, in altele dubios.

Radiohead - The king of limbs

Asteptari: Pentru cine nu a auzit niciodata de trupa care a spart topurile cu Creep, Radiohead e o trupa britanica ce a debutat cu albumul Pablo Honey si care a scos printre altele unul din cele mai misto albume ale anilor 90, OK Computer. The King Of Limbs este cel de-al 8-lea material discografic al trupei si contine nici mai mult nici mai putin de opt piese!
Rezultat: Trebuie sa fiti de acord ca cei de la Radiohead stiu cum sa faca valva. Au anuntat ca scot un album nou intr-o duminica. Au pus data aparitiei sambata viitoare. Si l-au scos …evident vineri. Marketing destept, moncher, nimic de zis. Am lasat sa treaca ceva timp pentru a scrie aceasta cronica tocmai pentru ca n-am vrut sa judec acest produs in urma primului impuls. Asadar, dupa cateva ascultari, trebuie sa recunosc ca am ramas cu aceeasi impresie ca si dupa primul contact: discul asta e dezamagitor.

Akua Naru - The journey aflame

Asteptari: Pe numele ei adevarat Latanya Hinton, Akua Naru e o solista de hip hop care a terminat facultatea in Pennsylvania, studiaza actualmente in Germania si a avut ocazia sa calatoreasca destul de des in locuri ca Africa sau China. Albumul ei de debut The Journey Aflame contine 17 track-uri.   
Rezultat: A trecut ceva vreme de cand nu mai rezonez cu muzica ascultata de baieti cu sepci intoarse si blugi cu cinci numere mai mari decat normal (si ca sa fiu sincer pana la capat niciodata n-am avut acest fetis vestimentar!), dar discul asta a picat foarte bine pentru urechile subsemnatului. Iar dupa mai multe ascultari, am ramas cu o intrebare intrebatoare: Cum de Akua Naru nu e o vedeta supercunoscuta? Poate pentru ca si in rap, locul e ocupat de baieti rai a la Lil Wayne care au alterat hip – hop – ul cu prostii pe banda rulanta?

Drive-By Truckers - Go-Go Boots

Asteptari: Cu un nume ca Drive-By Truckers e cat se poate de clar pentru toata lumea ca aceasta trupa isi are sediul in United States Of America. Si-n plus, e vorba de country. Gasca asta e compusa din sase oameni care pe parcursul anului 2009 s-au inchis intr-un studio si au inventat doua albume noi: The Big To Do , aparut anul trecut si acest Go-Go Boots.

Rezultat: Nu trebuie sa ai urechi superdestepte ca sa realizezi din prima ca sound-ul acestui disc este diferit fata de multe productii pe care le auzi in zilele noastre. Iar asta se datoreaza in principal faptului ca oamenii acestia isi inregistreaza piesele analogic.

Cæcilie Norby - Arabesque

Asteptari: Danemarca nu e tocmai o tara cunoscuta in randul amatorilor de jazz. Cu toate acestea, Cæcilie Norby ar trebui sa sune cunoscut pentru cunoscatori, daca nu prin altceva, macar prin faptul ca patru din cele opt albume ale ei au fost scoase la Blue Note Records. Cel mai nou disc scos de solista care s-a nascut in 1964 poarta titlul de Arabesque si a fost realizat alaturi de basistul Lars Danielsson.

Rezultat: E cat se poate de misto ca din cand in cand urechile sa fie imbibate cu sound-uri inedite. De aceea, e ideal ca la un anumit interval de timp sa descoperi o felie de muzica cu efect terapeutic asupra ta, consumabila in anumite momente. Albumul acesta se vrea a fi o calatorie inedita in lumea muzicala a notelor “trendy” de pe la sfarsitul secolului al 19-lea, o excursie in care ascultatorul este tratat cu improvizatii interesante care tangential ating si latura pop a muzicii, dar raman in genere in lumea jazz-ului.

Jeff Beck - Rock 'n' Roll Party (Honouring Les Paul)

Asteptari: Moartea legendarului chitarist Les Paul in 2009 a provocat o sumedenie de albume  tribut, cel mai recent dintre acestea fiind noul material editat de Jeff Beck. Dublul disc a fost inregistrat alaturi de o serie de invitati iar inregistrarile au fost efectuate tocmai intr-unul din locurile preferate ale lui Les Paul, Iridium Jazz Club.

Rezultat: Materialul acesta este un document important in istoria muzicii. Si asta pentru ca nu multi sunt aceia care au participat la cele doua concerte sustinute anul trecut de Jeff Beck si gasca lui de invitati in clubul unde Les Paul a cantat timp de 14 ani in fiecare luni seara! Categoric, cei care nu se vor trezi topaind prin casa la ascultarea acestor piese au ceva probleme cu stilurile care poarta denumirile de rock n roll, blues si jazz.

Taxi - Cele doua cuvinte

Asteptari: Daca nu ati trait pe acestea meleaguri sau nu gustati pop – rock-ul autohton probabil ca n-ati aflat ca trupa condusa de Dan Teodorescu a debutat prin 1999 cu Jumatate de album. De-a lungul anilor, baietii acestia au mai avut o serie de materiale satirice si melodii usurele iar Doua cuvinte contine 11 track-uri.

Rezultat: Pe scurt, noul album al trupei conduse de Dan Teodorescu e aproape decent pentru urechile obisnuite cu rock-ul traditional, dar nu reuseste sa intre in categoria muzicilor preferate de subsemnatul. N-am nici o antipatie si nici simpatie pentru trupa care canta odata Criogenia salveaza Romania. Dar, ca sa citez o opinie exprimata taman de liderul trupei in una din melodiile de aici – care poarta numele de Citez dupa Tupac - „I don’t give a fuck“.

The Death Set - Michel Poiccard

Asteptari: The Death Set e o formatie care a luat nastere in 2005 in Australia si care mai apoi s-a mutat in Brooklyn. Albumul lor de debut Worldwide a aparut la casa de discuri Ninja Tunes in 2008 si a fost urmat de Rad Warehouses to Bad Neighborhoods un an mai tarziu. Michel Poiccard este al treilea disc pentru punk – rockeri, acesta cuprinzand 17 track-uri.

Rezultat: Se subintelege ca orice disc care incepe cu un track de cinci secunde in care o voce nervoasa spune I wanna take this tape, and blow up ya fuckin' stereo! e unul care nu are cum sa te lase indiferent. Piesa cu pricina e de fapt linistea dinaintea furtunii, caci urmatoarele 35 de minute (si 16 piese) reprezinta un exces de energie greu de egalat, care te lasa fara vlaga. Aparent, caci  la sfarsit  ai tendinta de a da repeat discului.

V.A. - Synth Radio Russians

Asteptari: Nu stiu cine a inventat vorba cu „The best things in life are for free“, dar trebuie sa-I dau dreptate.  Carevasazica, daca ai parte de doua compilatii gratuite (cat se poate de legal!) in care e adunata crema muzicii synthpop din Rusia si tarile baltice, ce ar mai fi de zis?

Rezultat: Slava Domnului, datorita acestui Synth Radio Russians m-am mai dumirit si eu cat de departe suntem noi romanii de restul lumii, atunci cand vine vorba de anumite stiluri muzicale. In timp ce piesele noastre popcorn prind bine in topurile de la rusi, cei care mai cred in arta synth – pop „o ard” in niste chestii cat se poate de interesante, iar piesele incluse pe aceste doua volume demonstreaza ca oamenii astia chiar stiu ce fac. Era sa uit, cele doua volume se pot descarca gratuit si legal de aici. MP3 sau flac, dupa cum pofteste fiecare.

Mirrors - Lights and Offerings

Asteptari: Lights and offerings este albumul de debut pentru formatia britanica Mirrors. Discul a fost produs de membrii trupei in orasul lor natal Brighton si mixat in studiourile DFA din New York. Materialul discografic cuprinde zece piese.

Rezultat: Atunci cand apesi butonul de play al acestui CD esti lovit inca din primele acorduri de nuante de electro – pop a la Orchestral Manouvres in the Dark. Pe parcurs o sumedenie de aranjamente te duc cu gandul la eventuale asocieri cu Depeche Mode – ul de inceput sau chiar de Tears for Fears. Prima piesa memorabila a acestui debut care reuseste sa evoce atmosfera anilor 80 de synth – pop este Into the heart.

Yanni - Truth of touch

Asteptari: Avand la activ aproximativ 35 de discuri de aur si platina si cu vreo 20 de milioane de discuri vandute in intreaga lume, grecul Yanni isi descrie compozitiile drept contemporary instrumental, chiar daca majoritatea criticilor muzicali il incadreaza in curentul ce poarta numele de New Age. Cel de-al 16 – lea material discografic al sau cuprinde 15 piese. 

Rezultat: Recunosc, n-am nici cea mai vaga apropiere de New Age. Si nici o treaba cu acest curent care propavaduieste o era caracterizata prin iluminare, cunoastere si armonie. Cu toate acestea, am o feblete aparte pentru Sweet Harmony-ul celor de la The Beloved, daca tot aminteam de armonie. 

Charles Bradley - No Time For Dreaming

Asteptari: Charles Bradley are o poveste scoasa parca din basme. Dupa ce si-a trait majoritatea vietii ca bucatar, cu ceva vreme in urma a inceput sa sustina show-uri tribut James Brown prin cluburi din New York. Unde a fost remarcat de un cautator de talente care i-a propus sa scoata un album de debut. Pana aici poate nu e nimic interesant. Dar cand o sa va spun ca domnul care paseste acum in lumea muzicii are 62 de ani? Eh, asa mai merge…
Rezultat: „Uite un disc misto, care e parca o calatorie in trecut. Parca e fratioul mai mic a lui James Brown“, mi-am spus inca de la primele acorduri ale acestei auditii. Mai apoi, afland ca e vorba de un album de debut pentru un muzician care are 62 de ani mi-am permis sa exclam Waw!

Gregg Allman - Low Country Blues

Asteptari: Domnul care ne incanta in acest material discografic a pus bazele trupei The Allman Brothers Band alaturi de fratele sau Duanne Allman. Dupa moartea fratelui sau, Greg a inceput o cariera solo materializata prin discul Laid Back (1973) iar discul de fata este primul material dupa 14 ani de pauza.

Rezultat: Parafrazand zicala britanica ce spune ca „in spatele fiecarui barbat grozav trebuie sa fie o femeie grozava“, as putea sa-mi incep recenzia acestui disc cu observatia conform careia „in spatele fiecarui muzician talentat sta un productor talentat“. T Bone Burnett  e un tip care are la activ printre altele un premiu Grammy pentru fantasticul disc realizat de Alison Krauss si Robert Plant.

Amos Lee - Mission Bell

Asteptari: Amos Lee este un cantaret si compozitor american care activeaza la celebra casa de discuri Blue Note Records si care a debutat in 2005 cu un disc in cadrul caruia si-a facut aparitia la cateva piese si Norah Jones. Mision Bell este cel de-al patrulea disc din cariera muzicianului care se declara influentat de Thelonious Monk, Miles Davis, Stevie Wonder sau Bill Withers.

Rezultat: Avem de-a face aici cu un album in care inca din primele note iti dai seama ca are eticheta made in U.S. Din fericire, in acest caz nu e vorba de acel pop prefabricat de soiul Taylor Swift si nici de muzica urbana etalata de Lil Wayne. Discul este un soi de melanj intre folk, soul si country, care transmite o intimitate crancena si in unele momente e chiar magnific.

Al Bano - Amanda e Libera

Asteptari: Celebrul muzician italian nascut in 1943 si care a cantat printre altele chiar si pe scena din Piata Unirii din Timisoara a debutat in 1966, iar doi ani mai tarziu a castigat un concurs din tara sa natala cu piesa Pensando a te. Desigur, adevarata popularitate a venit gratie pieselor cantate alaturi de fosta sa sotie, Romina Power. Noul album al lui Al Bano contine 12 piese, printre care se numara si melodia care a castigat locul trei la festivalul San Remo din acest an.

Rezultat: Imbucurator, vocea unica a lui Al Bano a ramas aceeasi. La fel si compozitiile inglobate in „muzica usoara“. Sunt absolut sigur ca acei oameni care n-au „prins“ hituri de teapa Ci sara, Felicita sau Sharazan nu au cum sa inteleaga motivul pentru care slagerele lui Al Bano emana o vraja anume.

Lakeside X - City of Red Lights

Asteptari: Daca n-ati auzit niciodata de Lakeside X, do not worry! Gratie vremurilor in care traim, oricine poate asculta printr-un simplu click o melodie din Papua Noua Guinee. Sau isi poate cumpara discul care e No.1 in Madagascar. Lakeside X e o formatie care se descrie ca fiind indie – electro – rock din Cehia, iar City of red lights este cel de-al 3-lea material discografic al lor.
Rezultat: Nu trebuie sa ai o diploma Berkeley ca sa sesizezi inca de la primele acorduri ale acestui disc ca Depeche Mode a avut o influenta cat se poate de puternica asupra acestor cehi. Single-ul Bloodflies este cireasa de pe tort al acestui oras cu lumini rosii, farmecul acesteia fiind asigurat nu doar de instrumentatia cat se poate de eleganta dar si de prestatia vocala a solistului care poarta numele de Janne Marvannen.

Roxette - Charm School

Asteptari: E destul de greu sa vorbesti de muzica pop si sa nu amintesti numele de Marie Fredriksson si Per Gessle, cei doi muzicieni care au devenit cunoscuti pe plan mondial datorita piesei The Look si care intre timp au vandut aproximativ 60 de milioane de discuri sub numele de Roxette. Charm School e primul material discografic cu piese noi al trupei dupa Room Service –ul aparut in 2001.

Rezultat: Majoritatea albumelor scoase de trupe legendare dupa multi ani de pauza se trezesc cu etichete „misto, dar nu ca mai demult“. Ma gandesc aici, doar la cazurile recente: Devo, Kim Wilde, Orchestral Manouvres in the Dark, Alphaville…si lista poate continua. Ei bine, si noul Roxette intra exact in aceeasi oala, aceea a materialelor pop care sfideaza trendurile actuale dar nu reusesc sa se ridice la inaltimea unor capodopere din trecut.

Robert Miles - Thirteen

Asteptari: Numele italianului Robert Miles este strans legat de succesul mosntruos al single-ului lui Children aparut in 1995. Cu toate acestea, muzica lui s-a schimbat mult in ultimii ani, trecand de la dream house la diverse alte combinatii. Precdentul sau disc a purtat numele de Miles Gurtu si a fost editat in 2004 alaturi de celebrul percutionist Trilok Gurtu. Thirteen cuprinde asa cum e lesne de inchipuit 13 piese si este al 5-lea material discografic din cariera muzicianului italian.
Rezultat: Pentru inceput, ar fi bine de amintit ca alaturi de Robert Miles pe cele 13 piese ale acestui disc au colaborat Robert Fripp (King Crimson), Dave Okumu (The Invisible), Mike Patto si John Thorne (Lamb). Mai apoi, cei care se asteapta sa gaseasca ceva similar cu Children, ar fi bine sa paraseasca urgent aceasta auditie.

Asian Dub Foundation - A history of now

Asteptari: Conform dictionarelor, Asian Dub Foundation e o formatie britanica preponderent electronica, dar care amesteca stilurile rapcore, dub, dancehall si reggae, care foloseste instrumente rock si are pe deasupra o influenta din zona punk-ului. Cel de-al 9-lea material discografic din cariera vine dupa precedentul Punkara (2008) si contine 11 piese.
Rezultat: Chiar daca nu ma pot considera un fan inrait al celor de la Asian Dub Foundation, trebuie sa recunosc ca dupa ce am avut ocazia sa-I vad live la festivalul Sziget din Budapesta, oamenii acestia au crescut foarte mult in ochii mei. Nu stiu care a fost motivul principal pentru care aceasta infuzie de chestii diverse a prins “cheag” in randul preferintelor. Poate datorita faptului ca spre deosebire de masturbarile intelectuale prezente din plin la trupele din ziua de azi, oamenii acestia chiar transmit un mesaj?

Beatsteaks - Boombox

Asteptari: Trupa germana Beatsteaks a luat nastere in 1995 la Berlin si e considerata un pilon important in aria punk – rock – ului din aceasta tara. Spre deosebire de Die Ärzte, oamenii acestia canta preoponderent in limba engleza, iar noul lor album Boombox cuprinde 11 piese.

Rezultat: Primul meu contact cu cei de la Beatsteaks a avut loc cu vreo patru ani in urma, cand in urma unui interviu cu un muzician german care a poposit in Timisoara, acesta a declarat ca Beatsteaks e cea mai cool trupa din lume. Recunosc, n-am ramas mult prea impresionat de punk – rock – ul destul de salbatic practicat de ei la vremea respectiva. Chiar daca nu am ascultat intreaga discografie a oamenilor, e vizibil de la o posta ca pentru acest material oamenii s-au mai cizelat. Sau ca sa fim mai diplomatici, trupa s-a maturizat, ceea ce la urma urmei e si de inteles, avand in vedere ca Boombox este al saselea material discografic din cariera germanilor.

PJ Harvey - Let England Shake

Asteptari: Considerata adesea o clona a imprevizibilei Patti Smith, Polly Jean Harvey a intrat in constiinta melomanilor ca o figura de seama a feminismului rebel care a castigat simpatia tuturor indragostitilor de lucruri nonconformiste gratie albumului ei de debut, Dry, din 1992. Desi are parte de o sumedenie de recunoasteri, slava Domnului PJ Harvey n-a devenit niciodata un produs mainstream, iar noul ei album Let England Shake e la fel ca celelalte: surprinzator!
Rezultat: Muzica britanica este prin definitie “una aparte”. De aceasta data, - dincolo de etichete – avem de-a face cu un disc care chiar vorbeste despre Marea Britanie. Mai exact despre razboaiele pe care le-a dus aceasta tara. Albumul a fost inregistrat intr-o biserica, dar acest amanunt nu schimba datele problemei: piesele astea sunt rocknroll de cea mai buna speta, chiar daca notiunea asta are alte conotatii pentru controversata solista care de-a lungul timpului a stiut sa oscileze cat se poate de meserias intre timiditate si o duritate vecina cu aroganta.

Banco de Gaia - Songs from the Silk Road

Asteptari: Considerat un guru al etno – trance – ului, Toby Marks (omul din spatele Banco de Gaia) se scalda in apele muzicii din anul in care in tara noastra a avut loc o Revolutie. Activitatea sa pe taramul muzicii electronice combinate la fix cu influente orientale si nu numai a inceput cu o caseta numita Medium in 1991. Albumul de fata cuprinde cateva remixuri si raritati ale carierei de peste doua decenii ale maestrului.

Rezultat: Mixul mistic creat de acest britanic este unul aparte, iar incadrarea pieselor sale intr-un curent sau altul e o pierdere de timp. Inspiratia sa vine din superba perioada a inceputului anilor 90 cand in Marea Britanie s-a dezvoltat nepermis de mult un concept numit de marea majoritate a muritorilor de rand drept ambient/dub/post rave.

Sonic Youth - Simon Werner a Disparu

Asteptari: Pentru cine nu a auzit niciodata de Sonic Youth, ma limitez a spune ca oamenii astia care au luat fiinta in 1981 sunt considerati pe buna dreptate bunicii rock-ului alternativ. Incepand de la sfarsitul anilor 90 alaturi de albumele lor „mai cuminti“ (citeste aparute la case de discuri majore), melomanii au parte si de discuri experimentale editate in „casa proprie“, Sonic Youth Records. Discul de fata e coloana sonora a filmului Simon Werner a Disparu (care in mod ciudat poarta numele de Lights Out in afara Frantei), aparut anul trecut.
Rezultat: Ma vad nevoit sa incep cu o explicatie. De obicei evit sa scriu despre coloane sonore. Fiindca obiectivul principal al acestui blog este recenzia de sunete. Si totusi, n-am cum sa omit aceasta aparitie proaspata. Pentru simplul motiv ca Sonic Youth e un nume cu care nu te joci.

James Blake - James Blake

Asteptari: Britanicul James Blake n-are nimic de-a face cu jucatorul de tenis american cunoscut sub acelasi nume, desi pe albumul sau de debut e un maestru al „mingilor la fileu“ in ceea ce priveste stilurile muzicale. Primul sau single a aparut in luna iunie a anului 2009, iar albumul de debut auto-intitulat a ocupat pozitia secunda in topul realizat de BBC pe anul 2011 care prevede „viitorul sound al anului“. 
Rezultat: Majoritatea suntelor sunt percepute de urechile umane din varii perspective care corelate cu diversi alti factori trimit creierului un verdict. Carevasazica sunetul perceput e catalogat vinovat sau nevinovat , dupa care I se adauga adjectivele de interesant, plictisitor, fabulos, monoton sau “neutru, dar nu pe gusturile mele“. Discul de debut al britanicului James Blake primeste un verdict din categoria “cate putin din fiecare”.

Amplifier - The Octopus

Amplifier - The Octopus

Asteptari: Amplifier este egal cu un chitarist (ocazional si solist), un basist si un tobar. Echipajul isi are sediul in Manchester si a debutat cu albumul omonim in 2004, iar inainte de acest material oamenii au mai editat Insider. The Octopus este un dublu – album ce include si o carticica de 70 de pagini in editia limitata.
Rezultat: Bazandu-se pe cifrele oficiale publicate in Marea Britanie la sfarsitul anului 2010, nenea Paul Gambaccini – una din cele mai proeminente figuri ale criticii muzicale britanice, supranumit si The Professor of Pop – isi punea pe buna dreptate intrebarea daca rock'n'roll e pe moarte sau nu. Faptele spun ca numarul pieselor rock din topuri e cel mai mic din ultimii 50 de ani, printre altele.

Jovanotti - Ora

Asteptari: Jovanotti a fost o enigma din vechi timpuri. Niciodata n-am priceput cum poate cineva sa scoata un cantec ca Seranata Rap si mai apoi acelasi individ sa cante L ombelico del Mondo. Anyway, italianul care a trecut de la hip hop si disco la funk si world music (si chiar ska) a revenit cu un album dedicat mamei sale (care a decedat recent), care vine la trei ani dupa precedentul sau disc numit Safari.

Rezultat: Cel de-al 18 -lea material discografic al italianului vine in doua variante, cea normala cu numai 15 piese iar cea “deluxe” cu inca zece piese inserate pe un al doilea CD. Discul asta e o reala surpriza, de la primele note si pana la ultimele.

Francesco Tristano - Idiosynkrasia

Asteptari: Francesco Tristano este un compozitor de jazz nascut in 1981 in Luxemburg care a debutat in anul 2000 alaturi de Orchestra Nationala a Rusiei. Dincolo de excursiile sale in taramul muzicii clasice si de jazz, muzicianul s-a aventurat si in lumea “contemporana” si a colaborat printre altele si cu Carl Craig. Debutul sau “non clasic” a avut loc in 2007 cu Not for Piano, urmat un an mai tarziu de Auricle Bio On, acesta fiind cel de-al treilea material discografic .
Rezultat: Scopul declarat al acestei capodopere remarcabile a fost acela de a aduce pianul in lumea secolului 21, iar misiunea este indeplinita cu succes! La prima vedere spectrul sonor al acestui material discografic este imbibat cat se poate de puternic cu elemente de muzica clasica si jazz, insa adevarata stralucire a acestuia se datoreaza faptului ca urechile avizate sunt tratate si cu bucatele de experimente si chiar techno pe ici pe colo.

Adele - 21

Asteptari: Adele este o tanara solista care se poate mandri cu doua premii Grammy castigate in 2009 si care cu albumul ei de debut 19 a reusit sa faca ceva valva in lumea pop britanica si nu numai. Albumul ei secund care cuprinde 11 piese se anunta a fi un bestseller, daca nu pentru altceva macar in prisma faptului ca a intrat direct pe locul intai al topului britanic.
Rezultat: Fiindca plictiseala in anumite cercuri e destul de mare, e cat se poate de cool sa inventezi stiluri muzicale noi. Bunaoara, prima piesa a albumului 21 a fost descrisa de catre Adele drept o piesa „dark bluesy gospel disco“. Ce-o mai fi si asta? Nimeni nu stie. La trei ani distanta de albumul de debut care a purtat numele de 21, solista vrea sa dea impresia ca s-a maturizat.

Roomful of Blues - Hook, Line and Sinker

Asteptari: Admit faptul ca n-am auzit niciodata de Roomful of Blues, chiar daca Wikipedia spune ca oamenii acestia canta de prin 1967 si prin trupa asta s-au perindat nu mai putin de 48 de membri. Noul lor album contine 12 piese.
Rezultat: Marturisesc ca de foarte multe ori am o idee clara asupra sound-ului unui album chiar inainte de a asculta prima nota a piesei de introducere. Si de cele mai multe ori, previziunile se adeveresc. Problema e ca atunci cand dau gres, chestiunea poate afecta obiectivismul. De aceasta data, judecand dupa coperta si nume as fi putut sa bag mana in foc ca urmeaza o auditie de blues “dirty” made in Texas. Cand colo…Ei bine blues-ul nu lipseste din peisaj, dar dat fiind faptul ca piesele pur si simplu colcaie de trompete si poriuni de orga ele te duc mai degraba in spectrul muzicii “echte” rock and roll, de pe vremea cand Pat Boone canta Speedy Gonzales.

Hercules and Love Affair - Blue Songs

Asteptari: Una din dovezile conform careia americanii (mai) au ceva de spus si azi in muzica numita impropriu dance este Hercules and Love Affair, proiectul DJ-ului Andy Butler. Albumul de debut, aparut in luna martie a anului 2008 a daramat o sumedenie de bariere si a lansat pe orbita una din cele mai misto piese dance ale ultimilor ani, Blind. Blue Songs, incercarea cu numarul doi din visteria trupei contine 11 piese.

Rezultat: Pentru cei care se asteapta ca acest album sa aibe parte de un alt “Blind” vestile nu-s tocmai pozitive. Spre deosebire de creatiile de pe albumul de debut, de aceasta data spectrul este mutat din zona synth – pop Yazoo in epoca sfarsitului anilor 80, pe cand house-ul reprezenta un curent demn de toata stima.

Social Distorsion - Hard Times And Nursery Rhymes

Asteptari: In vremurile in care pe la noi la moda era Savoy cu Haiducul sau Rosu si Negru cu Alfabetul, prin America se nastea o noua trupa de punk – rock numita Social Distorsion. Vorbim de 1978, cand Sex Pistols scosese deja cu un an inainte God Save the Queen. Hard Times and Nursery Rhymes vine la aproape opt ani de la precedentul Sex, Love and Rock 'n' Roll si cuprinde 11 piese tipice pentru trupa lui Mike Ness. 

Rezultat: Desi la prima “strigare” discul asta suna ceva mai linistit, si de aceasta data oamenii astia au reusit sa creeze un album onest, numai bun de pus in rama. Mike Ness si colegii sai suna cat se poate de matur si se da o importanta aparte detaliilor sonore care fac ca orice disc sa sune “profi”. 

Joan As Police Woman - The Deep Field

Asteptari: Joan Wasser a luat lectii de pian de la varsta de 6 ani, iar doi ani mai tarziu s-a apucat si de vioara. Ajunsa la varsta de 40 de anisori, solista care si-a tras un pseudonim inspirat din serialul politist Police Woman, a ajuns la albumul cu numarul trei din cariera, ce cuprinde zece piese lunguiete incadrate de specialisti in perversul cuvant numit “indie“.

Rezultat: Hai sa fim seriosi: cata inspiratie trebuie sa ai atunci cand iti fabrici numele dupa un serial politist care a rulat in anii 70?  Categoric, Joan politista nu isi propune sa reinventeze gaura de la macaroana. Chiar daca pluteste voit sau nu in apele “retro”, compozitiile astea nu fac parte din vechiturile care sunt scoase din cand in cand de la naftalina pentru a produce niste banuti. E un back in time mai altfel, menit sa creeze un Univers aparte, in care lucrurile nu-s defel spectaculoase, dar curg oarecum normal.

Anna Calvi - Anna Calvi

Asteptari: Anna Calvi e o solista britanica care este inspirata de Messiaen, Ravel si Debussy. Luata in brate de o serie de critici si numita de BBC „una din sperantele acestui an“, Anna Calvi a strans zece piese pentru acest album de debut.
Rezultat: Daca aceasta recenzie ar fi una cu un singur cuvant, categoric acesta ar fi melodrama. Combinatia dintre muzica si drama care se revarsa din cele 39 de minute ale acestui album ajunge uneori la paroxism, dar per ansamblu avem de-a face cu un tablou interesant, cu o serie de elemente neprevazute, care inspira un aer misterios, care te tine captiv. Piesele solistei incep adesea cu o portie de romantism a la Chris Isaak, dupa care, in functie de stare, se arunca in lupta o sumedenie de mici monstri sonori care dau un aer adesea surprinzator compozitiilor.

Brandt Brauer Frick - You make me real

Asteptari: In caz ca nu ati prins E.P.-urile lor anterioare, nu-I nici un bai: You make me real este cel mai bun mod de a intra in misterioasa lume creata de niste muzicieni care abordeaza ceva ce s-ar preta in descrierea de acustic techno. Albumul de debut al celor trei germani care se ascund in spatele acestui nume cuprinde noua piese.
Rezultat: Spre deosebire de tonele de muzica dans create de asa – numitii producatori de dormitor – cei care cu un laptop in brate scot remixuri pe banda rulanta si se plang ca industria e pe moarte – cei de la BBF au luat-o exact invers. Muzica techno a ramas, doar ca laptopul a fost inlocuit cu instrumente adevarate. Ce rost are, cand se gasesc sample-uri de orice fel, s-ar putea intreba unii? Ei bine, raspunsul sta in cele noua piese de pe acest debut.

Hobo Blues Band - Halj Meg És Nagy Leszel

Asteptari: Hobo Blues Band (HBB) este o formatie maghiara care activeaza din 1978 care si-a luat numele de la porecla de Hobo a initiatorului acesteia Földes László. Discul de fata reuneste sub aceeasi umbrela cateva din cele mai mari hituri ale formatiei, care pe data de 12 februarie va sustine ultimul concert din cariera, la Budapesta. In ziua cu pricina liderul trupei implineste 66 de ani iar formatia are 33 de ani vechime! 

Celluloide - Hexagonal

Asteptari: Celluliode este o trupa franceza ce  activeaza in zona synthpop de prin 2002, an in care a debutat cu albumul Naive Heart. Noul lor disc, Hexagonal, este al 5-lea material discografic din cariera si cuprinde un CD cu 11 piese si un E.P. numit C8b care cuprinde remixuri ale single-urilor Imprevisible si Coeur 8-bit plus cateva piese noi.
Rezultat: Pana la aceasta auditie mi-ar fi fost greu sa definesc termenul de sunet hexagonal. Misterul a fost lamurit odata cu acest album care imi aduce aminte printre sunete de antenele comune de pe blocuri, Europa Libera si nu in ultimul rand de blonda de la Denis i Denis.

Salem - King Night

Asteptari: Sa tot fie vreo doi anisori de cand amatorii de muzici ciudate au facut cunostinta cu Salem. E un fel de a spune, caci la inceput nu se stia cine e in spatele acestui nume care a repurtat un succes deosebit cu E.P-ul numit Yes I Smoke Crack. Odata cu aparitia albumului de debut am aflat ca trupa Salem este compusa din John Holland, Heather Marlatt si Jack Donoghue.

Rezultat: Rar ti-e dat sa asculti un disc atat de straniu ca acest King Night. Albumul asta sta pitit de ceva vreme in coltul acela cu “trebuie sa scriu ceva despre el”, dar de mai multe ori dupa ce m-am apucat de aceasta recenzie, inspiratia pur si simplu a facut pasi. Asadar, ne-am inteles: discul asta e cat se poate de fantasmagoric.

Gianna Nannini - Io e te

Asteptari: Unele lucruri nu se schimba niciodata. Cu mai bine de trei decenii in urma, prin 1979, Gianna Nannini scandaliza Italia cantand despre masturbare pe albumul California. Ajunsa acum la varsta de 54 de ani, nonconformista solista a ales sa isi expuna sarcina pe coperta noului ei album Io e te. Proaspata mamica ce a fost criticata fiindca a ales sa nasca la o varsta inaintata are aici 11 piese noi – noute si un cover dupa Nel Blu Dipinto Di Blu.

Rezultat: Primul cuvant care-mi vine in minte atunci cand ma gandesc la Gianna Nanini este stabilitate. Chiar daca in mare parte abordeaza un registru cat se poate de previzibil, simplitatea orchestratiilor te improspateaza instantaneu. Vocea a ramas la fel de ragusita si unica, iar aranjamentele sonore sunt cat se poate de conservatoare. E un  conglomerat “made in Italy“, dar in acest caz melodiile previzibile nu plictisesc.

White Lies - Ritual

Asteptari: Echipajul White Lies a ajuns in atentia melomanilor din intreaga lume exact acum doi ani, cand To loose my life a reusit sa faca valuri in borcanul etichetat ca alternative – rock din Marea Britanie. In acelasi an baietii au fost numiti cea mai promitatoare trupa de catre revistele britanice Mojo, Q si NME, intr-un consens destul de rar intalnit in presa muzicala.

Rezultat: Oamenii astia merita sa devina cel putin la fel de cunoscuti ca si Coldplay, de exemplu, chiar daca stilistic comparatiile in cazul lor se indreapta mai mult spre Editors sau Interpol.

Nolwenn Leroy - Bretonne

Asteptari: Dupa ce a castigat un concurs de tinere talente, Nolwenn Leroy a facut doua albume cat se poate de pop, iar in luna decembrie a anului 2009 a scos un disc mai spre acustic. Pentru acest al 4-lea disc solista de 28 de ani a abordat muzici din regiunea in care s-a nascut, plina de influente celtice.

Rezultat: E cat se poate de reconfortant sa te apuci de o auditie fara sa ai nici un fel de asteptari. Inainte de primele acorduri ale piesei numite Tri Martolod, recunosc, n-aveam nici cea mai vaga idee ce e cu Nolwenn Leroy. Insa inca de la primele acorduri ale piesei cu pricina, zbang! E sentimentul ala de deja – vu.

Igor Boxx - Breslau

Asteptari: Igor Boxx este unul din cele mai cunoscute produse de export pe plan muzical ale Poloniei. Pe numele sau adevarat Igor Pudlo, muzicianul este component al trupei Skalpel, care a scos doua albume la celebra casa de discuri britanica Ninja Tune. Albumul solo al lui Igor –aparut tot acolo - are ca tematica celebra batalie din Breslau (Wrocław), desfasurata in cel de-al doilea razboi mondial.
Rezultat: Feeling-ul meu dupa auditia acestui disc este acela ca Igor Boxx foloseste celebra batalie ca un simplu pretext pentru o inclestare a unor armate reprezentate in acest caz de stilurile muzicale.

Duffy - Endlessly

Asteptari: Cu 6 milioane de discuri vandute din albumul de debut si un premiu Grammy (plus trei Brit Awards-uri) solista galeza Aimée Ann Duffy a reusit sa creeze ceva valva acum doi ani. Pentru discul de fata Duffy a apelat la serviciile lui Albert Hammond, compozitor al carui fiu se poate lauda cu functia de chitarist in trupe The Strokes.

Rezultat: Sportul international de a aplica etichete pe orice fel de muzica a generat in cazul Duffy niste comparatii mai mult sau mai putin bizare: a fost comparata cu solista Lulu, i s-a pus stampila de solista din epoca „post Amy Winehouse“ sau „o noua Adelle“.

Shackleton - Fabric 55

Asteptari: Sam Shackleton este unul din cei mai enigmatici producatori din Marea Britanie (dar care s-a mutat la Berlin) care si-a castigat faima pe vremea cand dubstep-ul nu era nici pe departe atat de popular. Muzicianul a condus fraiele casei de discuri Skull Disco, iar cele 22 de piese incluse pe acest mix sunt melodii noi sau rearanjate pentru aceasta calatorie sonora cat se poate de extravaganta.

Rezultat: Spre deosebire de marea majoritate a mixurilor prezente pe piata, acest material discografic reuseste sa „te prinda“ din mai multe motive.

Salvatore Adamo - De toi a moi

Asteptari: A fost o vreme in care Salvatore Adamo era un fel de Justin Bieber al muzicii pop. Diferenta e ca Adamo s-a nascut in anul in care la Stalingrad se dadea una din cele mai importante batalii ale celui de-al doilea razboi mondial. Iar Justin Bieber nu cred c-o sa mai cante la 67 de ani, varsta pe care Adamo a implinit-o in luna noiembrie. Muzicianul decorat cu distinctia de cavaler de catre regele Albert al 2-lea al Belgiei a vandut peste 100 de milioane de discuri, iar noul sau album vine la doi ani dupa ce precedentul disc- Le Bal Des Gens Bien – realizat cu ajutorul unor reprezentanti tineri ai industriei muzicale, a avut parte de un succes neasteptat, vanzandu-se in peste 300.000 de exemplare.

OFF! - First Four EPs

Asteptari: Desi avem de-a face cu un grup care s-a format la sfarsitul anului 2009, membrii acestuia au o greutate aparte in lumea muzicii. Si asta pentru ca solistul lor este Keith Morris (Circle Jerks/Black Flag), Dimitri Coats (Burning Brides), Steven Shane McDonald (Red Kross) si Mario Rubalcaba (Rocket from the Krypt).

Michael Cassette - Temporarity

Asteptari: Nimeni nu stie exact cine se ascunde in spatele hilarului nume de Mihai Caseta. E un fel de FFN (Formatia Fara Nume), singurul lucru cert fiind ca omul acesta are sediul in Finlanda. Incepand din 2005, sub acest nume au aparut cateva E.P.-uri cu oarecare succes, iar acum Michael Cassette si-a lansat si LP-ul de debut ce cuprinde 12 piese.

Rezultat: Din pacate, tot mai multe discuri din zona electronica sufera de sindromul „oscilant“. E drept, maladia se extinde si la alte genuri, dar exista o linie tot mai subtire care demarca sublimul de jalnic iar notiunea de „conceptie“ asa cum o stim noi din vremurile de odinioara si-a cam pierdut din semnificatie.

Norzeatic si Khidja - Aici Acum

Asteptari: Desi se afla la primul disc scos impreuna, Norzeatic si Khidja sunt nume cunoscute in scena hip – hop autohtona. Norzeatic este fostul Vexxatu’ Vexx si se ocupa in aceasta ecuatie de lyrics &  Mic iar Rusu si Flore (ex - Khidja Clouds Society) au in grija productia, scratch-urile si restu chestiilor.
Rezultat: Nu fac nici un secret din faptul ca in linii mari hip – hop – ul romanesc nu imi inspira prea mare incredere. Exista mai multe motive care vin in spirjinul acestei afirmatii dar in principal aceasta „raceala“ e alimentata de saracia negativelor si nu are prea mari legaturi cu textele in sine. Ei bine, am inceput cu acest ocolis doar pentru a sublinia din start ca „Aici Acum“ este unul din cele mai reusite albume ale hip-hop-ului romanesc din ultima vreme.

Tamikrest - Adagh

Asteptari: Exact ca si Tinariwen, Tamikrest e o trupa tuarega, originara din Sahara maliana. Pentru cei care au auzit vreodata de primii, garantez ca vor degusta pe deplin si albumul de debut semnat Tamikrest, un blues –rock cu un aer fierbinte de desert al unei formatii al carei nume inseamna in limba lor “coalitie”.
Rezultat: Desi Internetul a adus si o sumedenie de tampenii ridicate la rang de arta, il putem face raspunzator si pentru niste lucruri bune. Daca mai demult o colaborare muzicala intre un canadian si un neozeelandez parea un scenariu descris din opera lui Jules Verne, astazi aceste imbinari sunt cat se poate de la indemana. Ceea ce inseamna automat ca un disc cu muzica africana se poate creea lejer si-n Siberia. Cu toate acestea, un disc made in Africa va avea intotdeauna mai multa veridicitate, desigur.

Bin-Jip - Enter

Asteptari: Desi s-a infiintat in cursul anului trecut, formatia maghiara Bin-Jip – care si-a luat numele din filmul coreean omonim – si-a creat deja o faima aparte in tara vecina, iar albumul lor de debut Enter a fost primit cu bratele deschise. Discul cuprinde 12 piese in limba engleza si a aparut atat in Japonia cat si in Ungaria.

Rezultat: Ce se intampla atunci cand o solista de jazz se intalneste cu un DJ care a castigat campionatul DMC al Ungariei? Se pune de o colaborare, evident. Iar rezultatul nu are cum sa nu fie unul greu de etichetat. Aparent ceea ce se aude aici are o legatura stransa cu atmosfera evocata de Portishead in anii 90.

V.A. - Sixteen Fucking Years Of G-Stone Recordings

Asteptari: Spre deosebire de DJ-eii profesionisti, o buna parte a melomanilor nici nu baga de seama casa de discuri inscrisa in interiorul vreunui CD sau vinil. Asadar daca numele de G Stone Recordings nu va trezeste nici o reactie, nu-i nici un bai. Insa in cazul in care numele de Kruder & Dorfmeister – cei care sunt creatorii acestui label – nu va rezoneaza defel, inseamna ca va puteti considera fericitii posesori ale unor lacune in cultura voastra muzicala.

Rezultat: Chiar daca in zilele noastre termeni ca „revolutionari” sau „deschizatori de drumuri” si-au pierdut din amploare gratie nejustificatei folosiri a acestora, atunci cand afirmi ca Peter Kruder si Richard Dorfmeister sunt doua legende ale muzicii nu ai cum sa fii privit cu scepticism de nimeni.