Asteptari: Avand la activ aproximativ 35 de discuri de aur si platina si cu vreo 20 de milioane de discuri vandute in intreaga lume, grecul Yanni isi descrie compozitiile drept contemporary instrumental, chiar daca majoritatea criticilor muzicali il incadreaza in curentul ce poarta numele de New Age. Cel de-al 16 – lea material discografic al sau cuprinde 15 piese.
Rezultat: Recunosc, n-am nici cea mai vaga apropiere de New Age. Si nici o treaba cu acest curent care propavaduieste o era caracterizata prin iluminare, cunoastere si armonie. Cu toate acestea, am o feblete aparte pentru Sweet Harmony-ul celor de la The Beloved, daca tot aminteam de armonie.
Am avut prilejul sa ascult niste compozitii autohtone care sunt incluse in „muzica de meditatie si relaxare“. Si n-am fost defel miscat. Ceea ce face insa Yanni aici e mult mai complex. Si chiar iese din chestia cu „propavaduirea” fiind o muzica cat se poate de interesanta. La un prim contact sonor, orice ureche care stie sa faca deosebirea dintre sunete va fi tentata sa asocieze aceasta muzica cu nume ca Enya, Vangelis, Kitaro, Enigma sau Andreas Vollenweider. Pe buna dreptate dealtfel, fiindca plaja sonora multicolorata de aici nu are parte de artificiile folosite deja redundant pe toate productiile muzicale din zilele noastre. Din cele 15 piese, doar cinci au parte de voci, ceea ce denota ca atractia principala a acestui disc este partea instrumentala. Cred ca e evident pentru toata lumea ca o piesa intitulata “O Luce Che Brilla Nell’Oscurita” nu are cum sa nu contina o voce de tenor. Din pacate, momentele in care vocile sunt omniprezente nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Cel putin in cazul piesei Cant wait, o balada mult prea siropoasa croita parca pe calapodul Wish you were here-ului celor de la Rednex. Curioasa mi se pare chiar si piesa Secret, care incheie acest disc si care desi e mai acceptabila decat balada amintita anterior, nu reuseste sa straluceasca prin originalitate. Si totusi, magia acestui Truth of touch consta tocmai in piesele instrumentale, care descriu cel mai bine trairile interioare ale muzicianului grec. Si care gratie lipsei vocilor, iti impun sa iti imaginezi un scenariu propriu pentru fiecare. Titltul piesei Voyage te duce cu gandul la Vangelis si Jean Michelle Jarre nu intamplator: piesa are o vioara cat se poate de linistitoare si exprima stari multiple. Un alt motiv pentru care acest disc e tare este este acela ca inglobeaza mai multe stiluri. Poti auzi influente funky/jazz in Yanni & Arthuro sau sound-uri exotice si tribale in Flash of Color (care implicit are un iz de world – music). Dealtfel, aceste doua compozitii se numara printre highlight-uri, chiar daca fiecare piesa in parte are o semnatura sonica aparte.
Recomandari: Auditia acestui disc poate reprezenta o metoda superba de relaxare dupa o zi stresanta la job si va face deliciul tuturor acelora care sunt indragostiti de armoniile simple si melodice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu