Amos Lee - Mission Bell

Asteptari: Amos Lee este un cantaret si compozitor american care activeaza la celebra casa de discuri Blue Note Records si care a debutat in 2005 cu un disc in cadrul caruia si-a facut aparitia la cateva piese si Norah Jones. Mision Bell este cel de-al patrulea disc din cariera muzicianului care se declara influentat de Thelonious Monk, Miles Davis, Stevie Wonder sau Bill Withers.

Rezultat: Avem de-a face aici cu un album in care inca din primele note iti dai seama ca are eticheta made in U.S. Din fericire, in acest caz nu e vorba de acel pop prefabricat de soiul Taylor Swift si nici de muzica urbana etalata de Lil Wayne. Discul este un soi de melanj intre folk, soul si country, care transmite o intimitate crancena si in unele momente e chiar magnific.

Din pacate, ceea ce il strica este faptul ca este mult prea „moale”, absolut toate melodiile avand parte de un tempo care te face sa adormi instantaneu, desi pe alocuri ceea ce se intampla in „spate” e cat se poate de interesant. Nici vocea lui Amos Lee nu e tocmai de lepadat, fiind incadrabila in categoria „nice”. Oarecum inexplicabil, acest disc a ajuns recent pe prima pozitie a topului american Billboard. De ce inexplicabil? Pai, daca e sa iei in considerare faptul ca fruntea clasamentului din aceasta tara e dominata de nume ca Susan Boyle, Kayne West, Lil Wane, Drake sau Katy Perry, succesul comercial al acestor piese e oarecum surprinzator.

Nu stiu daca faptul ca printre invitatii speciali ai discului se numara Willie Nelson, Lucinda Williams, Priscila Ahn, Pieta Brown, James Gadson si Calexico a avut vreo importanta in atingerea pozitiei de No.1 in Billboard. In momentul in care urechile fac cunostinta cu single-ul principal al discului, Windows are rolled down, e cat se poate de clar pentru toata lumea ca aceste compozitii sunt menite a colora un taram tipic american, in care aranjamentele folk/jazz se intrepatrund cu influentele country atat de iubite in acele locuri. Cireasa de pe tort o reprezinta piesa Violin, care are un farmec aparte in ciuda instrumentatiei acustice destul de modeste. Influentele din aria Stevie Wonder sunt prezente din plin in Hello again, o balada tulburatoare dar care nu prea
„pusca“ cu restul atmosferei de aici. Vocea lui Willie Nelson pe piesa Behind Me Now nu iese in evidenta gratie melodiei care face parte din categoria „folk” de duzina. Per ansamblu, e un disc folk/soul/country aproape decent, dar care nu iese in evidenta prea tare.

Recomandari: Pentru aceia care iubesc folk-ul comfortabil si urmaresc indeaproape muzica acustica made in U.S.