Amalia Gaita - Melting Sun

Aşa – numita muzică pop românească suferă de o uniformitate supărătoare pentru urechile avizate. Probabil şi pentru că aşa numitul pop – dance care se difuzează în regim de heavy – rotation pe posturile de radio autohtone este cât se poate de inodor şi insipid. Din fericire, din când în când, „liniştea“ asta e tulburată de apariţii care ies din canoanele „autohtone“. Discul de debut al timişorencei Amalia Gaiţă poate fi inclus lejer în categoria asta de excepţie de la regulă. Sau mai exact, de la regula românească, căci pop – rock-ul „curat“ abordat de ea este omniprezent pe alte meleaguri.


Pasionată deopotrivă de fotografie şi muzică, timişoreanca aduce un strop de culoare în tabloul cât se poate de monocrom în care se zbat marea majoritate a producţiilor care pot fi încadrate în pop românesc. Nu e nimic nou aici, instrumentaţia nu e câtuşi de puţin a la 2017, dar felul în care se îmbină vocea Amaliei cu „spatele“ asigurat de  Adrian Șchiopu ( tobe), Mihai Moldoveanu (bas) şi Vlad Cotruș (chitară) emană stări pozitive.

Amalia Gaiţă a devenit cunoscută pentru colaborările sale alături de Teo Milea şi a lansat acest disc de debut la sfârşitul anului 2017. E un disc ce îţi oferă aproape 60 de minuţele de muzică pop „cu suflet“.

Discul debutează cu  „River. Everlasting,“ în care abilităţile vocale ale solistei îşi spun cuvântul pe deplin. Pe ici pe colo, sound-ul te duce cu gândul la jazzy – pop a la Sade şi acorduri copiate parcă din baladele celor de la Red Hot Chilli Peppers. Starea de bine se perpetuează mai apoi şi pe „Rudy Laughs“, care are parte de clape a la Doors şi care explodează pe final într-un mare fel. „The Morning Light“ aduce câteva arome de trip – hop, iar „Moonstarer“ este clădită pe o instrumentaţie care îţi poate aduce aminte pe ici pe colo de momentele bune ale celor de la R.E.M. Printre cele mai frumoase momente ale acestui debut se numără „Sunman“, piesa cea mai funky de aici, „Soul Inspired“ şi „Bells and Demons“, aceasta din urmă fiind un amestec de  pop, rock şi jazz din seria „lovely“.

Desigur, peste hotare, ceea ce cântă Amalia Gaiţă se încadrează într-un trend cât se poate de solid. Pe de altă parte, prin ţărişoara noastră, pop-ul acesta „curat“ şi nealterat cu clişee dâmboviţene de prost gust este rara avis. Într-un fel sau altul Amalia Gaiţă păşeşte pe o cărare pe care se situează şi Alexandrina, Alexandra Uşurelu, Paula Seling sau Beck Corlan, ca să amintesc doar câteva nume.  Categoric, echipajul care a pus pe roate acest Melting Sun mai are ceva de muncit. Lipseşte acel „hook“ care diferenţează o melodie bunicică de un „şlagăr“ menit să fie pe buzele tuturor. Ar mai fi de umblat şi la sound-ul instrumental, care deşi este „corect“ nu se ridică la pop-ul internaţional al vremurilor noastre.

Cea ce este cert este că Amalia Gaiţă este pe drumul bun. Iar acest Melting Sun ocupă cu siguranţă un loc fruntaş în apariţiile discografice româneşti ale anului 2017 în materie de pop – rock. Made in Romania, desigur....