Sebastian Spanache Trio - Humanized
După ce anul trecut timişorenii care alcătuiesc Sebastian Spanache Trio au scos albumul „neoficial“ numit A Pasha s Abstinence, despre care am amintit la vremea repectivă aici, a venit şi momentul „botezului“ oficial. Humanized, primul album „oficial“ va fi lansat în data de 24 mai. Povestea discului este una interesantă, căci iniţial Sebastian Spanache Trio a recurs la finanţarea de tip „crowdfunding“. Concret, Sebastian Spanache (pian, rhodes, wurlitzer), Csaba Sánta (contrabas) şi Radu Pieloiu (tobe) au lansat o invitaţie pentru fani de a contribui cu donaţii. Experimentul s-a dovedit a fi un eşec, căci din cei 5.000 de lei cât au sperat să strângă din donaţii prin intermediul acestui proiect, n-au reuşit
să strângă decât 175 lei. „A fost un experiment eşuat, din păcate. Şi asta pentru că lumea nu ştie ce înseamnă acest «crowdfunding», la noi, cel puţin. Dincolo, noţiunea funcţionează la nivelul de milioane de dolari. Noi suntem puţin în urmă, ca întotdeauna. Din fericire, am fost ajutaţi de nişte prieteni şi de către Asociaţia ProPhilharmonia pentru discul nostru“, spune Sebastian Spanache.Cele şapte piese ale discului sunt un real răsfăţ auditiv pentru cei care apreciează lumea jazz-ului clasic. Nao Dancar, primul episod al acestei călătorii muzicale reuşeşte să capteze atenţia urechilor printr-o temă repetitivă dar interesantă, iar mai apoi apare „Argentina“ o compoziţie în care contrabasul lui Csaba Santa reuşeşte să fie cât se poate de fermecător. A Waltz e momentul în care – pentru cei ce nu s-au prins încă – băieţii confirmă faptul că piesele lor navighează abil în apele free jazz-ului. Prima jumătate a piesei On such short notice prezintă o latură mai vioaie a trio-ului, în timp ce New I este un alt punct de atracţie al albumului. Finalul este cât se poate de inspirat, căci piesa Red debutează „lejer“ cu un intro care nu anunţă nimic din „explozia“ de ritmuri din miezul compoziţiei, unde cei trei băieţi „apasă pe pedala de acceleraţie“ până la nişte viteze ameţitoare, care spre final lasă din nou loc momentelor liniştite. Una peste alta, într-o ţărişoară în care unii găsesc cheia succesului în imnuri dedicate unei staţiuni de pe Litoral, apariţia unui asemenea disc nu are cum să treacă neobservată pentru urechile degustătoare de jazz clasic. E jazz „umanizat“ made in Timişoara şi e de ascultat.

Comentarii
Trimiteți un comentariu