Public Service Broadcasting - Inform Educate Entertain
Cu un nume cât se poate de ciudat pentru un duo şi o muzică ce e total atipică vremurilor noastre, cei de la Public Service Broadcasting au reuşit să pună „pe roate“ un album cât se poate de interesant, care deşi ocoleşte cu bună ştiinţă trendurile actuale e cât se poate de „fresh“. Cei care se ascund în spatele acestui concept se numesc Wrigglesworth, răspunzător cu live drums şi ritmuri şi J. Willgoose Esq. care se ocupă de tot ceea ce se mai aude pe parcursul celor 11 piese incluse pe acest material discografic. După un intro cât se poate de misterios cu piesa care dă titlul discului, lucrurile devin cât se poate de catchy cu Spitfire, o melodie care conţine câteva sample-uri extrase din filmul „The First of the Few“, un film britanic din 1942, peste care sunt adăugate cât se
poate de ingenios acorduri post – punk.
Experimentul continuă şi-n Theme from PSB, un track care combină sunetul de banjo cu alte sample-uri meseriaşe. Unul din cele mai reuşite momente de aici vine odată cu 'Signal 30', single-ul care ilustrează cât se poate de fidel sound-ul pe care îl abordează aceşti britanici. Cu un videoclip care foloseşte secvenţe din filmul cu acelaşi nume din 1959 şi un sound care pe alocuri aminteşte de Queen of the Stone Age sau Tool, „bucata“ asta care avertizează asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice la volan (No drinking and driving. Not even beer? Not even water!), are un final glorios şi e din categoria acelor melodii care merită păstrate în sertarul cu „piese adorabile“. ‘Night Mail’ foloseşte un poem care a stat la baza unui documentar realizat în 1936 în Marea Britanie (“This is the night mail crossing the border / Bringing the cheque and the postal order / Letters for the rich / Letters for the poor / To the shop at the corner and the girl next door”), dar dincolo de diversele sample-uri de demult, duo-ul demonstrează că ştie să compună chestiuni sonore mega – interesante, 'ROYGBIV' fiind un exemplu de melodie care te cucereşte din prima prin farmecul ei. Lit Up foloseşte vocea lui Thomas Woodrooffe, un comandant al Marinei Regale care după ce s-a retras din armată a devenit comentator la BBC Service iar Everest redă povestea unui film din 1953 The Conquest of Everest. Late Night Final e mult mai jazzy şi cuprinde un sample cât se poate de actual deşi e dintr-un film din 1948: "things have never been as bad as this … have you seen the headlines?". Pe scurt, un concept drăguţel cu o trupă care deşi nu aduce nimic nou, reuşeşte cu acest Inform-Educate-Entertain să capteze atenţia urechilor destupate.
BUN!Asta spune tot
RăspundețiȘtergere