Country la 77 de ani: Willie Nelson

-
Asteptari: Cu o caruta de materiale discografice in spate, muzicianul care a implinit 77 de ani zilele acestea se intoarce cu un disc care aparent are un titlu cat se poate de sec. Nu e defel asa, deoarece country music reprezinta o intoarcere la radicini pentru legenda care e explorat de-a lungul vremurilor si alte stiluri ca  pop, reggae, jazz, western swing, blues sau gospel avand duete cu Julio Iglesias, Wyclef Jean sau Jon Bon Jovi – printre altii si un disc cat se poate de jazzy inregistrat cu Wynton Marsalis.
 
Rezultat: Cele 15 piese incluse aici au parte de un „slefuitor” cat se poate de legendar, munca de productie revenindu-i lui T Bone Burnett.  Fiacere bucata sonora ilustreaza standarde country, unele din ele de mult uitate. Startul este dat de un remake al piesei Man with the blues, primul single al lui Willie Nelson, aparut initial in 1959. Pe parcursul albumului se regasesc o sumedenie de piese din repertoriul unor nume ca Ray Price, Porter Wagoner, the Delmore Brothers, sau Hank Williams. Nu prea exista momente stralucite, dar nici esecuri. Gotta walk alone te face sa-ti imaginezi un drum prafuit din U.S.A. iar Freight train boogie poate fi deasemenea inclusa in orice sountrack modern, nu doar ca o ilustratie pentru un vagabond care calatoreste intr-un tren marfar. Pistol Packin’ Mama este o piesa care in anul 1943 a ajuns pe prima pozitie a topului Juke Box Folk Records (care mai tarziu si-a schimbat numele in Hot Country Song) in interpretarea lui Bing Crosby and The Andrews Sisters. Cu o instrumentatie simplista si fara percutie, piesele astea au ceva special in ele. E drept, muzica country s-a schimbat enorm in cei 50 de ani de cand Willie Nelson activeaza in aceasta industrie. Cu toate acestea notiunea de vintage country este pusa la semn de egalitate cu Willie Nelson. Se prea poate ca vocea distinctiva a lui Willie Nelson sa para in anumite momente imbatranita. Dar si acest mic amanunt da o conotatie aparte acestui disc care dupa feeling-ul pe care il emana putea fi inregistrat oricand in ultimele 4 -5 decenii.

Recomandari: Pentru aceia care sunt curiosi de un remember in cultura americana si aceia care vor sa se lase antrenati intr-o excursie in vremurile cand in muzica se punea mult – mult suflet.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult