Se poate canta jazz la 16 ani?Nikki Yanofsky
Rezultat: Chiar daca una din pasiunile ei marturisite este shopping-ul (deloc surprinzator, dealtfel!), pustoaica aceasta are un talent deosebit. Care a fost pus in evidenta de catre co – producatorii acestui disc : Jesse Harris si Phil Ramone. Acesta din urma creditat pentru materiale discografice cu Ray Charles, Natalie Cole, Bob Dylan, Gloria Estefan, Aretha Franklin, Billy Joel, Elton John, Sheena Easton, Quincy Jones, B. B. King, Madonna, Richard Marx, Paul McCartney, George Michael, Sinéad O'Connor, Luciano Pavarotti, Paul Simon, Frank Sinatra, Rod Stewart sau Liza Minnelli, ca sa numim doar cateva nume. Revenind la album, pustoaica pare sa calce pe urmele celebrei Ella Fitzgerald, ca si maniera de interpretare. Asa cum Michael Bubble merge pe linia Sinatra sau Madeleine Peyroux o copiaaza pe Billie Holiday, si Nikki paseste pe un taram batatorit cu multi ani in urma. Si care a mai fost explorat cat se poate de bine de Diana Krall sau Norah Jones, ca sa ne referim doar la ultimii ani. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile intre ele, Jesse Harris a compus si Don’t Know Why, hitul de debut al Norah Jones.
Piesele de aici au fiecare un magnet aparte, fie ca e vorba de preluari sau compozitii noi. For Another Day si Cool My Heels (care are puternice influente de Motown) sunt momente cat se poate de reusite iar Take the A Trainsi chiar si Somewhere Over the Rainbow au o magie aparte, chiar daca au fost cantate de cel putin 1.500 decantareti doar in ultimii ani. God Bless the Child, dupa Billie Holiday nu e un exemplu prea fericit de cover, chiar daca nu se inscrie in momentele „penibile”. Doar ca....varsta isi spune cuvantul. Interesant e si ca On the Sunny Side of the Street este combinata (intr-un fel de mash – up) cu Fool in the rain din visteria celor de la Led Zeppelin. .
Desigur, nu se poate spune cu mana pe inima ca la 16 ani poti avea un album coerent cap – coada. Exista mici inadvertente, dar care palesc in fata talentului vocal de care da dovada canadianca. Sunt si momente mai spre pop si chiar si o melodie care n-ar avea ce sa caute aici., E vorba de I believe, o piesa compusa de Stephan Moccio (Celine Dion, Sarah Brightman, Josh Groban) si fostul lider al trupei Glass Tiger, Alan Frew , pe care o stiti daca ati urmarit Olimpiada din acest an din Vancouver. Desi in multe cazuri atunci cand industria muzicala pune „ochii” pe o vedeta de varsta solistei canadience exista mari sanse ca albumul care ajunge pe piata sa fie unul prea „slefuit” (vezi cazul Justin Bieber, par example), de aceasta data lucrurile au iesit cat se poate de bine si Nikky a reusit sa faca un disc dupa dorintele sale. Natural
Recomandari: Pentru toate urechile care rezoneaza la muzica pop si jazz, indiferent in care ordine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu