Weird este un cuvânt britanic care dincolo de traducerea lui în straniu sau ciudat exprimă cât se poate de elocvent ideea care îţi încolţeşte în minte în cazul în care asculţi cu urechile ciulite albumul Anxiety, inventat de Arthurs Asin, un producător muzical care se ascunde sub numele de Autre Ne Veut. După ce s-a remarcat cu un disc omonim acum trei ani, americanul care a pus cap la cap piesele acestui material discografic reuşeşte din nou să spargă barierele printr-un material discografic care dincolo de inovaţiile stilistice e completat şi de un mesaj cât se poate de coerent. Dacă tot am amintit de inovaţii, e momentul să fac totuşi o precizare: deşi multe chestii de aici sunt cât se poate de interesante, la urma urmei nimic nu e original. Şarmul acestor piese constă mai degrabă în faptul că tipul acesta nu ezită să amestece în aceeaşi găleată o sumedenie de influenţe. Aparent, dacă e să judeci după beat-ul pieselor, melodiile astea pot fi încadrate lejer în ceea ce numim azi R & B.
Cu mult diferit însă de ceea ce presupunea Rhythm & Blues –ul de odinioară, căci efectele eletronice extrase parcă din cutia cu minunăţii ale unor nume ca Toro Y Moi sau How To Dress Well adaugă substanţă pieselor. Nu e nici pe departe instrumentaţia pe care o ştii din episoadele Mariah Carrey, ci mai degrabă un new R&B. Primul single extras de aici, Counting e o alegere cât se poate de reuşită pentru a te familiariza cu spectrul sonor din acest disc şi face referire la diverse temeri legate de posibila moarte a bunicii artistului. Idee care se perpetuează oarecum şi în tema piesei Gonna Die. Deşi calităţile vocale ale interpretului nu sunt taman extraordinare, melanjul cât se poate de izbutit între sound şi mesaj e cel care face ca acest material să fie unul reuşit. Există totuşi momente în care ai impresia că lucrurile nu se îndreaptă deloc într-o direcţie bună (World War sau A lie), dar având în vedere că se regăsesc lejer şi adevărate minunăţii sonore cum ar fi şi cel de-al doilea single, Play by Play, poţi concluziona că omul ăsta chiar aduce ceva nou. Dincolo de toate, audiţia acestui album te face să realizezi cât de subţire poate fi linia de demarcaţie între muzica pop şi cea considerată „underground“, iar faptul că Autre Ne Veut amestecă într-un mod cât se poate de coerent idei care pe hârtie sunt paralele face ca Anxiety să fie o audiţie deşteaptă pentru urechi aşijderea.
Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
Cele mai bune albume românești ale deceniului Top realizat de Zoltan Varga ABRA - Șapte După trei albume scoase în Germania și un disc apărut în țară noastră sub numele de La frumusețea ei, formația Abra a editat în 2010 albumul Șapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu. Adrian Enescu – Invisible Movies Invisible Movies merită să intre în colecţia oricărui meloman serios din această ţară pentru simplul motiv că documentează sonor „soundtrack“ –urile made in România din ultimii aproape 40 de ani. OK, poate e prea pretenţios termenul de soundtrack, căci câteva din piesele de p-aici sunt simple „acompaniamente“, dar aţi înţeles ideea. Alexandra Ușurelu – La capătul lumii Alexandra Uşurelu a fost etichetată un soi de Norah Jones a României. Dincolo de etichet...
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
Weird este un cuvânt britanic care dincolo de traducerea lui în straniu sau ciudat exprimă cât se poate de elocvent ideea care îţi încolţeşte în minte în cazul în care asculţi cu urechile ciulite albumul Anxiety, inventat de Arthurs Asin, un producător muzical care se ascunde sub numele de Autre Ne Veut. După ce s-a remarcat cu un disc omonim acum trei ani, americanul care a pus cap la cap piesele acestui material discografic reuşeşte din nou să spargă barierele printr-un material discografic care dincolo de inovaţiile stilistice e completat şi de un mesaj cât se poate de coerent. Dacă tot am amintit de inovaţii, e momentul să fac totuşi o precizare: deşi multe chestii de aici sunt cât se poate de interesante, la urma urmei nimic nu e original. Şarmul acestor piese constă mai degrabă în faptul că tipul acesta nu ezită să amestece în aceeaşi găleată o sumedenie de influenţe. Aparent, dacă e să judeci după beat-ul pieselor, melodiile astea pot fi încadrate lejer în ceea ce numim azi R & B. 
Felicitari pentru articol!
RăspundețiȘtergereFoarte bun articolul, felicitari!
RăspundețiȘtergere