Atoms for Peace - Amok

După dezamăgirea provocată de ultimul Radiohead, despre care am dezvoltat mai pe larg la vremea respectivă aici, mă văd nevoit să-mi încep cronicuţa consacrată albumului de debut al super – trupei Atoms for Peace cu constatarea că Thom York e şi de această dată mult prea în centrul atenţiei. Mi-aş fi dorit, categoric să aud mult mai mult din Flea (Red Hot Chili Peppers) şi nu numai, dar asta nu înseamnă defel că ceea ce se aude aici nu e OK. Bănuiesc că oamenii „setaţi“ mai mult pe chestii acustice nu vor fi deloc încântaţi de acest AMOK, căci multe compoziţii de aici sunt mega – burduşite cu efecte electronice. În schimb, urechile acelora care ştiu să asculte cum trebuie şi beat-uri artificiale pot avea o audiţie de mare efect. Amok nu e defel un disc uşurel, pe care să-l asculţi în timp ce speli vasele în bucătărie. Necesită ascultări succesive pentru a fi digerat aşa cum se cuvine, dar merită tot efortul, căci „in the end“ e o realizare solidă.

Dincolo de etichetele Radiohead şi Thom York, AMOK e un material solid, „şlefuit“ cât se poate de profesionist de Nigel Godrich, producătorul muzical care nu pe degeaba a fost etichetat drept al şaselea membru Radiohead.  Spre deosebire de Kings of the Lambs, pe plan sonor lucrurile sunt mult mai bogate. Dacă ar fi să încep cu veriga slabă, e musai să pomenesc de Unless, o piesă în care electronicele folosite sunt de-a dreptul plictisitoare. Din fericire, există aici alte opt puncte care merită toată atenţia melomanilor setaţi pe chestii neconvenţionale. Cum ar fi mirifica Judge, Jury and Executioner, sau Reverse Running (în care Flea iese din „spate“ şi îşi arată măiestria „big time“). Sau superba Ingenue, ale cărei picături de ploaie din fundal se mulează perfect cu restul construcţiei. Şi chiar şi Stuck Together pieces, o melodie care poate defini cât se poate de exact conceptul de muzică de contemplaţie. Şi care ai impresia că e un remix electro al unei colaborări dintre  Red Hot Chili Peppers şi o trupă de congas. Iar dacă numele de Burial îţi spune ceva, n-ai cum să nu te îndrăgosteşti iremediabil de piesa care închide acest album, AMOK.  Vocea misterioasă a lui York e un alt ingredient care face ca ciorba asta să fie una extrem de gustoasă. Pe scurt, dacă ai devorat Radiohead şi-nainte, vei fi topit şi după acest Amok. Merită ascultat, nu auzit! Merită şi văzut, căci Atoms for Peace vin anul acesta la Exit Festival, la Novi Sad!