Rezultat: Dupa cum fiecare imagine spune o poveste, asa si fiecare album discografic ar trebui sa picteze un film. In acest caz titlul filmului imi scapa cu desavarsire, dar o sumedenie de portiuni de aici fac parte din categoria cliseelor. Daca ar fi totusi sa punctez un titlu, acesta ar putea fi Music for the masses, titlu folosit in 1987 de Depeche Mode. Carevasazica avem aici o auditie absolut necomplicata, destinata acelora care nu au oroare de termenul pop.
Spre deosebire de perioadele trecute, in zilele noastre atunci cand te pui sa diseci fenomenul Britney Spears ai o treaba destul de grea. Trecut-au vremurile cand figura saptamanal pe prima pagina a ziarelor cu diverse boacane. Aparent, Britney Spears s-a cumintit si va vine sa credeti sau nu, in luna decembrie a acestui an se pregateste sa schimbe si prefixul, implinind 30 de anisori. Alaturi de o serie de alte concurente la coronita de printese pop (de genul Kesha sau Kate Perry), Britney are de infruntat un adversar cat se poate de temut, in persoana nu mai putin celebrei Lady Gaga. E drept, ambele soliste merg pe drumul pavat odinioara de Madonna, dar cu o abordare cat se poate de diferita: in timp ce Britney apeleaza la o armata de compozitori care ii fabrica piesele si textele, Lady Gaga se descurca la acest capitol pe cont propriu. Mai conteaza? Nu, fiindca toate starurile pop prefabricate sunt la mana producatorilor si textierilor, iar cei care cumpara discurile lor n-au nici cea mai mica impresie ca ceea ce se aude in melodii reprezinta vreun gram din personalitatea „vedetelor”.
Pe Femme Fatale, vocea etalata de Britney e la fel de anonima ca si-n trecut, chestiunea asta fiind amplificata si de efectul de auto – tune folosit in cantitati industriale pe parcursul pieselor. In ceea ce priveste textele, lucrurile stau la fel de rau ca si in 99 la suta din cazul acelora care activeaza in acest domeniu: Britney ataca foarte mult capitolul sex si reuseste sa nu exprime prea multe idei coerente. Once again, pentru mase, tactica asta fiind folosita abitir si de politicienii de pe la noi. Unicul aspect care face ca acest disc sa nu fie un dezastru este varietatea stilistica creata cu ajutorul armatei de colaboratori care a participat la desavarsirea acestei opere. Facand abstractie de Seal It With a Kiss sau I Wanna Go, exista momente in care sunt amestecate lucruri frumoase, care pe alocuri fac ca Femme Fatale sa fie suportabil. E cazul single-ului Hold It Against Me, colorat cu beat-uri distorsionate synth-uri din epoca rave si...cel mai interesant, arome de dubstep. Daca Magnetic Man si Rusko au incercat sa combine recent dubstep-ul cu muzica pop, Britney Spears fura si ea cateva bucatele din dubstep pentru a le insera in liniile melodice. Iar rezultatul nu e rau defel. Alte puncte interesante ar mai fi Inside Out sau Trip to Your Heart, iar piesa de inchidere Criminal este cat se poate de Madonna – style, ceea ce nu e deloc un lucru rau. Din fericire discul asta a fost conceput ca un soi de soundtrack pentru un party al oamenilor pop fiind lipsit de balade siropoase. Desigur, Britney are un rol destul de mic in rezultatul final, dar oare asta conteaza?
Revista britanica NME descria odata trance-ul ca fiind o muzica pe care o poti ignora, dar care nu va disparea. La fel stau lucrurile si cu Britney. Stati linistit, nu m-am indragostit de soiul acesta de muzica, dar trebuie sa recunosc ca simplul fapt conform caruia am rezistat sa ascult tot discul fara a sari peste piese e o realizare. Care demonstreaza ca Femme Fatale e pop decent, care desi are o gramada de clisee este acceptabil. Sau, putea fi mult mai rau...
Recomandari: De ascultat pentru cei care se simt bine ascultand muzica pop prefabricata care se difuzeaza aproape non – stop la radiourile romanesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu