Unheilig - Lichter der stadt

-
Album Unheilig
V-ati intrebat vreodata cum ar suna Unheilig in engleza? Ei bine, atunci si curentul Neue Deutsche Härte (NDH) ar trebui sa se numeasca New German Hardness. Revenind la realitate, cel de-al 8-lea album al trupei care e inclusa in curentul ce poarta numele de Neue Deutsche Härte e complet in germana, dar acest fapt n-ar trebui sa sperie pe nimeni. Chiar daca nivelul meu de cunostinte in limba lui Gothe e „eine kleine“, melodiile celor de la Unheilig reusesc dintotdeauna sa beneficieze de o rezonanta aparte in urechi. Oricat te-ai invarti, atunci cand asculti Unheilig nu ai cum sa nu faci referire la Rammstein. Iar echipajul acesta e cel putin pe picior de egalitate cu mult mai cunoscuta trupa condusa de de Till Lindemann.
Inca din intro-ul Das Licht, e evident pentru orice posesor de urechi spalate ca ceea ce urmeaza este un material de conceptie, care datorita vocaii baritonale a lui Der Graf suna intr-un mare fel.  Prima piesa de sine – statatoare Herzwerk te duce mai departe cu gandul la Rammstein nu doar datorita orchestratie ci mai ales a acelui ‘Feuer! din refren, care iti proiecteaza in fata ochilor un spectacol pirotehnic gigant. E o melodie care va face casa buna in concertele live ale celor de la Unheilig, pun pariu! So Wie Du Warst incepe de parca ar fi una din cele 1896 de piese incluse de-a lungul timpului in compilatiile Kuschelrock, dar spre deosebire de marea majoritate a acestora emana un sentimentalism pur nealterat, care te face sa fredonezi refrenul chiar si daca habar n-ai ce inseamna titlul piesei. Desi mai multe momente linistite de aici au acel vag aer de kuschelrock, baladele baietilor astia nu fac parte din categoria „penibilitatilor“ iar eterna alternanta dintre piese dinamice si momente de respiro pe discurile lor este una care pur si simplu te binedispune. Tage Wie Gold  misca cortina sonora nitel spre creatiile indie ale celor de la Killers. Wie Wir Waren e o alta piesa de corazon care de aceasta data este interpretata alaturi de Andreas Bourani si face parte din momentele ceva mai pop ale acestui disc. Feuerland, in schimb, iti aduce aminte de vechiul Unheilig, dar in momentul cand in urechi iti rasuna piesa care da titlul albumului parca asteptarile-s nu-s deloc confirmate, Lichter Der Stadt fiind unul din cele mai nememorabile puncte ale acestei calatorii. Das Leben Ist Schön are usoare miresme de Wolfsheim, iar atunci cand asculti Eisenmann pur si simplu n-ai cum sa nu te gandesti la Rammstein. Una peste alta, discul asta are o gramada de momente comerciale, dar de bun gust. E pop – rock german de cea mai buna calitate si tare m-as bucura daca si muzica de aceeasi factura din alte tari ar suna la fel de variat si misto ca Unheilig! Pe bune!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult