Haarp Cord - Vremurile din urma

Anul trecut, patru figuri proeminente ale scenei hip – hop din Romania – Sisu, Pacha Man, Cedry2k si Dragonu - au pus bazele unui proiect „profund“, Haarp Cord, care a debutat cu materialul Dragoste sau frica, album care s-a bucurat de multe „big up“ –uri din partea comunitatii. La un an diferenta, cu o formula modificata – in locul lui Sisu si Pacha Man in proiect a aparut Carbon – oamenii au recidivat cu Vremurile din urma, un album in care se regasesc 13 track-uri si o sumedenie de colaboratori, in care “fratii din Haarp Cord vor sa invinga raul”(dupa cum spun in piesa „Nu ma pot opri din scris“).  Daca cineva mai avea vreo indoiala, aceasta e spulberata inca din start: cei trei crai ai hip – hop – ului isi concentreaza ideile in versuri de mare finete, care ataca o sumedenie de teme.
Startul este dat de Lacunele istoriei in care flow-ul protagonistilor e cat se poate de dragutel (E Uniunea Europeana, americana, New Ageista/Comunista, nihilista si nazista, foarte trista), iar una din cele mai mari surprize este Un singur gand. Nu doar pentru ca are un inceput atipic temelor abordate de obicei de hip – hoperii romani (Vreau o Romanie plina cu flori/Cu icoane in scoli si monarhi rugatori/Cu manastiri ca niste trandafiri de firi,creste safir miroase a mir/Sangele varsat de martiri, de mucenici/Nu se uita in timp dimpotriva ii simt/Mai aproape fiind de poporul roman), dar mai ales pentru faptul ca face referire la personaje ca Valeriu Gafencu (unul din tinerii care au murit in inchisorile regimului comunist din Romania, numit de Nicolae Steinhardt Sfantul inchisorilor), Gheorghe Calciu-Dumitreasa (preot ortodox dizident anticomunist) sau Arsenie Papacioc (duhovnic trecut prin puscariile comuniste). O instigare la cultura si istorie, la nationalism si crestinism, pe flow-uri moderne! Cea mai comerciala piesa de aici este Primavara, in care oamenii fac uz din nou de un arsenal de cuvinte bine alese: „E prima zi de primavara, ultima zi de iarna/Natura e o taina, se imbraca cu o haina de flori/Nuante, culori, privighetori, rate salbatice, berze, cocori/Planeaza pe sol, fac cuiburi, se-ntorc din tarile calde/Si nucul inmugureste, vorbeste cuvantul/Il slavim pe Dumnezeu cum l-a facut cu cuvantul“. Despre vremurile actuale, baietii isi varsa naduful cu sarg in piesa care da titlul acestui disc: „Problemele-s grave, traim zile bolnave/Si n-avem apa, rar e de javra/Cand omu' nu-si permite nici pasta de dinti/E usor de proclamat în parlament presedinti/Mass-media controleaza toata opinia publica/Poeti adevaratri si ziaristi nu mai publica/Apropo de rubrica, am niste piatra cubica/Tare, antitalmudica, vrajeala de republica). Printre piesele de aici se regaseste si una care prezinta Romania din prisma azilelor de batrani, a spitalelor, a fenomenului Pitesti si a carturarilor care s-au stins la canal (Flori de mucegai), dar si un mic “diss” adresat colegilor de breasla in care oamenii spun „Rapperi-s circari, se cam mascaresc/Fabrica de hituri pentru public nu va ies!/Mai ales cand e vorba de bani vezi/Cel mai tare rad cand hiturile nu va ies“ (Mancatorii). Daca pe langa poezia strazii oamenii astia ar avea parte si de negative mai putin previzibile, discul asta ar fi cu-adevarat o comoara: asa ramane un produs decent, de ascultat pentru cei care apleaca urechea (si) la word on the streets….