Krafty Kuts - Let’s Ride

Povestea spune ca Martin Reeves aka Krafty Kuts si-a inceput cariera la incredibila varsta de 12 ani cand a participat pentru prima oara la un concurs de DJ, unde a ajuns in finala, aceasta fiind dealtfel si prima oara cand a pus mana pe sculele care fac viata usoara sau grea unui DJ, dupa caz! In momentul in care il intrebi care e sound-ul lui preferat acesta raspunde fara ezitare: “Hip-hop-funk-soul-and-drum-and-bass, all as one word“. Desi are la activ o serie de remixuri si E.P.-uri, noul lui disc Let's Ride este cel de-al treilea material discografic „full“ al britanicului, care a ajuns in atentia opiniei publice internationale datorita discului Freakshow, aparut in 2008, care a castigat printre altele titlul de best album la premiile Breakspoll. Se stie, atunci cand vorbim de dance – music, e destul de greu sa asculti cap – coada un album, indiferent de cine ar fi fost facut acesta, fiindca pattern-urile repetitive te ucid la un moment dat.
Din fericire, Krafty Kuts e o exceptie, discul asta te unge la suflet si pe langa faptul ca nu-ti vine niciun moment sa apesi pe butonul skip, „ciorba“ asta cere a fi reascultata obsesiv. Care-s secretele lui Krafty Kuts, totusi? Muzica lui n-are nici in clin nici in maneca cu trendurile actuale. Nu contine „drujbe” si nu-ti insulta inteligenta. Contine o diversitate periculoasa de influente si se lipeste de urechi, care la randul lor transmit picioarelor comenzi ferme de „must – dance“. Nebunia de aici incepe cu Arcade Madness, o piesa cu evidente influente din lumea jocurilor de tip arcade in care apare MC Flipside si care incalzeste cat se poate de misto „terenul“ pentru Bad Boy Bass, in care scratch-urile meseriase isi fac aparitia in toata splendoarea lor, fiind acompaniate de un pian de rave cat se poate de veridic. Artileria incepe sa se dezlantuie insa cu Bang the Underground si continua in mare forta in Childern of the night, aceasta din urma avand toate atributele unui viitor hit de club, gratie prestatiei de nota zece a Stellar MC. Una din piesele care face toti banii aici este Compned, un remake mega - reusit al unei melodii din 1992 care facea parte din seria Classic Oldschool Dance Techno. Acordurile de ragga se fac simtite in Feel like jumpin iar Get to the club are un sound de 90s imbunatatit cu beat-uri moderne. Good Times este exact asa cum ii sugereaza si titlul, dar adevarata cireasa de pe tort este Let it go, o piesa in care isi face aparitia Veronca Blacklace care muta spectrul spre un soi de liquid drum and bass cat se poate de gustos. Money Controls are un aer de british 90s de milioane iar Monkey Dance se preteaza la orice fel de petrecere fiind un fel de Cartea Junglei updatata la anul 2012. Punding cu MC Dynamite suna la fel de meserias ca aproape toate celelalte piese de pe aici, iar Shake them hips e in acelasi ton. Work that body iti prilejuieste o alta tura de buna dispozitie, dar singurul regret de aici este acela ca dupa ce ai ascultat piesa constati cu surprindere ca tocmai s-a terminat albumul. Cu 16 piese una si una, numa bune de dansat, discul asta e ca un tiramisu. Poate ii prea devreme sa aplic eticheta „the real shit in muzica dance a anului 2012“, dar bag mana-n foc ca piese de aici vor face furori prin cluburi, in viitorul apropiat. Krafty Kuts rules!