De ascultat

E foarte tentant sa spui despre Chris de Burgh ca face parte din acea categorie de cantareti care exact ca si vinul, devin tot mai buni cu cat sunt mai “old”. Si in acest caz, comparatia nu e deloc fortata, avand in vedere ca muzicianul e un colectionar “serios” de vinuri nobile, in colectia sa aflandu-se “perle”: sticle de Lafite 1945, Latour 61 sau Cheval Blanc 78. Sincer, la prima auditie albumul nu e foarte prietenos, dar cei care vor avea rabdarea de a-i acorda si a doua sansa au toate sansele sa devina obsedati de povestile lui Chris de Burgh. E un album pop, dar care are nevoie de timp pentru a fi inteles la adevarata valoare. Moonfleet & Other Stories cuprinde 24 de track-uri, fiind un album de conceptie bazat in mare masura pe cartea Moonfleet scrisa de J. Meade Falkner. Asteptari: Daca aveati impresia ca muzicianul care s-a nascut in Argentina dintr-un tata diplomat britanic si mama secretara irlandeza a cunoscut faima numai pentru Lady in Red, ...

Avand in vedere ca discul care poarta numele de Rugaciunea unui soldat este cel de-al 16-lea material discografic editat de Akos, nu e greu de banuit ca muzicianul are parte de o baza de fani cat se poate de stabila. Ceea ce s-ar traduce si prin faptul ca discul a intrat direct pe primul loc in topul din tara vecina devansand nume ca Santana, Lady Gaga sau Eric Clapton. Dincolo de texte, unul din atu-urile pentru care merita ascultat acest disc este acela ca ofera o varietate debordanta. Se regasesc aici influentele synth – pop a la Depeche Mode, niste rock cat se poate de energic, mostre de blues, chestii acustice si chiar si balade din seria Kuschelrock. Asteptari : Ákos (Kovács) este unul din cei mai populari solisti si compozitor din Ungaria, care a fost liderul formatii Bonanza Banzai – considerata un fel de Depeche Mode din tara vecina – trupa care s-a desfiintat in 1995.  De atunci Akos a editat o serie de discuri solo, ultimul sau material discograf...

Discul numit dupa celebrul tablou al lui Édouard Manet exprima o maturitate artistica deosebita si este dominat de atmosfera de-alta data a vremurilor Roxy Music, chiar daca unele momente sunt surprinzatoare. Fara indoiala impresionanta lista a colaboratorilor acestui disc (ce ii include pe Dave Stewart din Eurythmics, Phil Manzanera si Andy Mackay din Roxy Music, Groove Armada, David Gilmour, Scissor Sisters, Nile Rodgers, Jonny Greenwood din Radiohead, Steve Nieve, Flea, si Brian Eno) confera o paleta destul de larga compozitiilor in sine. Per ansamblu, Bryan Ferry reuseste sa-si intre cat se poate de bine in atmosfera hiturilor sale vechi, Olympia fiind un comeback la radacini care ii va unge la suflet pe cei care au auzit vreodata de Roxy Music. Cei care se asteapta la ceva relationari cu muzica anului 2010 ar face bine sa ocoleasca aceasta aparitie. E un disc nitel prafuit, dar daca ai rabdarea sa il „stergi” de mai multe ori, poate deveni o bijuterie. Asteptari: ...

Pentru unii poate fi o usurare, pentru altii o dezamagire: nimic de aici nu e atat de slagaros ca Sex on Fire sau Use Somebody. Desi fata de precedentul material discografic Come Around Sundown e mult mai „plat”, per ansamblu nu poate fi incadrat la categoria plictisitor. Din pacate varietatea de stiluri abordata in Only By The Nighta fost inlocuita cu „directia U2”, astfel incat aceia care cauta cu tot dinadinsul „noutati” risca sa fie nitel dezamagiti. Chiar daca piesele se inscriu pe un drum batatorit de multi altii inainte, ascultarea acestui disc nu e o pierdere de vreme. Dincolo de micile nemultumiri vizavi de varietate, albumul acesta e totusi unul cat se poate de decent. Asteptari: Atunci cand castigi patru premii Grammy si vinzi mai bine de sase milioane de exemplare dintr-un album, pasul urmator nu e tocmai confortabil. Albumul lor anterior Only By The Night a facut din Kings of Leon o trupa rock aflata pe buzele tuturor, drept urmare interesul pentr...

Cel de-al saselea album solo semnat Steve Lukather e un disc cat se poate de digerabil pentru amatorii de rock de tipul AOR (Album Oriented Rock), un stil extrem de iubit peste Ocean, dar care are destui adepti si pe la noi. Unul din atu-urile acestui disc este acela ca spre deosebire de precedentul, Steve Lukather ii lasa si pe ceilalti membri ai trupei „sa respire”, astfel incat sound-ul final este unul cat se poate de bogat. Categoric e un album introspectiv cu tonuri calde care poate fi devorat fara constraindicatii de amatorii de rock „adult”. Desigur, n-ar trebui sa uitam ca Steve Lukather a colaborat de-a lungul timpului la Beat it-ul lui Michael Jackon sau la Physical-ul semnat Olivia Newton-John. Ba chiar si cu Lionel Richie, George Benson sau chiar Van Halen. Ceea ce inseamna ca e „setat” pe rock-ul numit de unii comercial. Oricum l-am numi, Steve reuseste sa ramana „in carti” si cu acest disc, oferind o auditie cat se poate de placuta. Asteptari ...

Ninja Tune e un fel de Motown al muzicii moderne. Surprinzator (sau nu!), compilatia aceasta aniversara nu are darul de a fi o antologie a celor 20 de ani scursi ci mai degraba vrea sa demonstreze ca poate si peste tot atatia ani artistii din familia Ninja Tune vor mai avea ceva de spus in scena muzicala. Simplul fapt ca oamenii acestia au rezistat asa o perioada intr-un domeniu atat de pretentios si schimbator care il constituie stilurile de avangarda e laudabil. Secretul celor de la Ninja Tune a fost acela ca nu s-au identificat niciodata cu o singura directie din familia „electronica”. Intotdeauna au avut cativa artisti „de top” si altii care au fost inclusi in categoria „ciudati”. Asteptari: Daca faceti parte din categoria de oameni care nu dau importanta defel caselor de discuri, ar trebui sa stiti ca Ninja Tune este un record label pus la cale de catre doi membri ai proiectului Coldcut, care cu ocazia aniversarii a 20 de ani de existenta a aruncat pe piat...

Elton John s-a saturat de pop. Si s-a apucat de muzica faina, cica! „Poate voi colabora pentru un single cu Lady Gaga sau Scissor Sisters, dar nu voi mai face albume pop niciodata“, declara recent muzicianul care e considerat una din figurile centrale ale stilului renegat acuma. Considerandu-se prea batran pentru mainstream, domnul Elton John se avanta in blues iar printre colaboratorii acestui disc se mai numara si Brian Wilson, Neil Young, Booker T, Don Was si Robert Randolph. Piesele prezente pe acest disc sunt cat se poate de previzibile, dar cat se poate de corecte osciland printre blues, baladem nitel country si pe alocuri si rock and roll. E old fashion, care va face deliciul aceora care iubesc sound-ul batranesc... Asteptari: La cei 63 de ani ai sai si cu 250 de milioane de discuri vandute in lumea intreaga, Sir Elton John nu mai are nevoie sa demonstreze nimic. Tocmai de aceea, pentru albumul cu numarul 13 din discografia sa a hotarat ca e momentul sa...