Deadmau5 - 4X4=12

Asteptari: Se prea poate ca pentru cei care nu urmaresc scena electronica indeaproape numele de Joel Zimmerman sa nu le zica nimic. Sub pseudonimul Deadmau5, omul acesta a reusit in scurt timp sa devina un superstar in aria muzicii electronice, editand acum doi ani Random Album Title, iar anul trecut For Lack of a Better Name.



Rezultat: Motivele pentru care acest tanar muzician din Toronto a ajuns in decursul ultimilor trei ani pe buzele tuturor se numesc fara indoiala Faxing Berlin – piesa care a facut furori in lumea intreaga si aparitiile sale excentrice, stiut fiind faptul ca apare peste tot cu un cap de soarece! Desigur, muzica a contribuit din plin la afirmarea acestuia, iar faptul ca Armin Van Buuren sau Tiesto l-au numit „producatorul anului“ acu ceva timp a fost si el de bun augur.

Un plus al acestuia fata de concurenta ar fi acela ca piesele sale nu sunt inregimentate intr-un singur stil, asftel incat daca ar fi sa etichetam undeva aceste melodii acestea ar fi in „electronice variate”.

Inca de la o prima ascultare a acestui material, e clar pentru toata lumea ca Deadmau5 nu si-a propus sa cucereasca radiourile, niciuna din cele 11 piese de aici neputand fi banuita ca a fost compusa cu acest scop. Dealtfel, spre deosebire de David Guetta - de exemplu – Zimmerman e categoric din alta breasla. Chiar daca oamenii din aceasta bransa sunt considerati a fi „simpli“ DJ care amesteca cu mai mult sau mai putin talent niste loop-uri, Deadmau5 nu e un simplu DJ. E inovator, creeaza si chiar daca nu ai afinitati cu muzica electronica acest fapt e de netagaduit. Dealtfel intreg materialul e mai degraba un album de studio menit sa ilustreze aparitiile sale live si nu un soundtrack pentru o seara dansanta. Desi exista momente destule in care piesele sunt predictibile, discul acesta are cateva atu-uri sonore care il fac sa fie unul reusit pentru adevaratii amatori de muzica electronica actuala. Right this second si Cthulhu Sleeps reusesc sa se desprinda inca din prima de restul plutonului, asta desi cele 10 minute ale celei din urma sunt putintel prea multe. Una din surprizele materialului este superba aparitie a vocii semnate Greta Svabo Bech in piesa Raise Your Weapons, o piesa total atipica, care da senzatia ca e o balada din rock-ul alternativ dar care se sfarseste intr-o nota cat se poate de dubstep, a la Magnetic Man. Unicul moment cu adevarat nereusit este One Trick Pony, cu SOFI, cea care dealtfel in single-ul Sofi Needs A Ladder se descurca cat se poate de onorabil. Alte doua piese care sunt acceptabile dar nu se ridica la inaltimea asteptarilor sunt A City In Florida si Bad Selection. Sincer, la prima auditie nu am fost nici pe departe incantat de acest material. Carevasazica e un disc care are nevoie de ascultari intense pentru a „prinde“ toate subtilitatile strecurate printre piese. Nu e nici pe departe un album care sa revolutioneze acest stil, dar este se situeaza in jumatatea superioara a clasamentului discurilor de gen pe 2010.

Recomandari: Pentru oamenii care iubesc muzica electronica, dar care asculta asa ceva si acasa, nu numai atunci cand se imbata cu prietenii....