Iris - 12 porti

Asteptari: Pentru cine inca nu stie, Iris e trupa care are 33 de ani de existenta la activ, timp in care au trecut prin formatie o serie de muzicieni. Albumul de debut omonim a aparut in 1984 si este considerat printre primele discuri de heavy metal din Romania, iar acest 12 porti vine la trei ani dupa Cei ce vor fi.
Rezultat: Asa cum e musai ca orice cronica ce aminteste de I Blame Coco sa mentioneze faptul ca solista e fiica lui Sting, si la Iris n-ai cum sa nu subliniezi inca din start rolul de legenda pe care l-a dobandit trupa de-a lungul anilor.  Dincolo de aceasta stima si respect pentru ceea ce au realizat, avem un material care in niciun caz nu e „un disc care aduce un suflu nou in rock-ul romanesc actual“, dupa cum ar zice unii.

Sunt vremuri moderne si putem intelege multe gaselnite ale unor departamente de marketing, insa sintagma aceasta e cat se poate de nepotrivita atunci cand faci referire la 12 porti.  E un suflu care e familiar, care a fost de multe ori exploatat cu mai mult sau mai putin succes de membrii trupei, dar departe de a fi revolutionar. Nu numai refrenele sunt mega – previzibile, ci si marea majoritate a instrumentatiilor, acestea din urma fiind din cutiuta etichetata cu „chestii conservatoare“. Pana aici nimic nou, era clar pentru toata lumea ca Iris nu va aborda un grunge sau psychobilly. Si nici britpop-ul celor de la Persona de exemplu. Asadar, discul va fi apreciat pe deplin de catre „suporterii neconditionati“ ai formatiei (cum isi numeste Cristi Minculescu fanii), dar care nu va reusi sa atraga fani noi, prin prisma faptului ca nu e defel racordat la rock-ul actual.

Cele doua piese promovate de formatie la radio si la TV – care intr-o tara civilizata ar purta numele de single-uri - "Cat as vrea sa zbor", respectiv "Tacerea ta", nu au darul de a arunca o lumina prea favorabila materialului. Spun asta, in virtutea faptului ca celor de la Iris nu le sta prea bine sa cocheteze cu sound-urile rock agreate de radiourile romanesti. Cu toate acestea, Cat as vrea sa zbor este unul din momentele bunicele ale discului, daca e sa comparam cu restul de piese. In ceea ce priveste versurile, inca din prima piesa – Nimeni nu mai plange – avem parte de chestiuni mai mult sau mai putin inspirate de genul „Vaiet de vant! Si ploi pe pamant/Nimic nu mai ajunge,/Lumea pumnu-l strange Vin doar/Vaiet de vant si ploi pe pamant/Nimeni nu mai plange-acum/Lumea vrea sa mearga pe alt drum“. Cateva piese din disc incep cat se poate de promitator, dar „se pierd” pe parcurs in riff-uri inutile. De exemplu „Daruind vei dobandi“ pleaca la drum de parca ar fi un AC DC, dar din pacate mai apoi e altoit cu niste sound-uri mult prea simple. Un alt debut promitator il are piesa Nu te mai preface, ceva din familia rock-ului alternatic parca, insa continuarea dezamageste si aici. Cea mai „heavy“ piesa de aici e Prizonieri in noi, care aduce a ceea ce a fost odata Iris. Din pacate, textul reuseste sa fie unul inadecvat:  Timpul trece şi tu nu ştii/Nu se întoarce niciodată/Nu îţi cer decât să fii/Fata ce-am iubit odată/Doar a mea. Cu toate acestea, piesa e printre cele mai bune momente ale discului, alaturi de Cat as vrea sa zbor. Fiindca e la moda ca utima piesa a discurilor sa fie o surpriza si in 12 porti avem parte de asa ceva. Din pacate, Mereu impreuna intra in categoria „asa nu”, beneficiind de un refren care aduce aminte de piesele pline de „ooouuuooo“-uri ale Holografilor, fiind cel mai nereusit  punct al acestei auditii.

Tot la minusuri, as remarca faptul ca exista o sumedenie de efecte de voce care nu-si gasesc locul. Cristi Minuclescu ar trebui sa sune „normal”, fara brizbriz-uri iar instrumentatiile ar trebui sa fie mai heavy. La capitolul plus, ramane de amintit faptul de netegaduit ca oamenii acestia sunt o legenda vie. Ramane la latitudinea fiecaruia sa judece daca  procentul de doua-trei piese bune din 12 e unul satisfacator. 

Recomandari: Pentru rockerii care au mers vreodata pe Trenul fara nas sau au cantat cu bricheta-n mana Floare de Iris, cu un mic avertisment: 12 porti nu contine nicio melodie de genul celor amintite.