Simian Mobile Disco - Delicacies

Asteptari: Chiar daca au trecut doar trei ani de cand cei de la Simian Mobile Disco au scos albumul de debut Attack Decay Sustain Release, oamenii astia au reusit sa faca multe valuri in randul muzicii electronice actuale. Temporary Pleasure, discul aparut anul trecut a avut darul de a consolida pozitia castigata, iar Delicacies e un dublu album care cuprinde un disc nemixat si celalalt „amestecat”.

Rezultat: Desi toate piesele discului poarta numele unor experimente culinare pe care James Ford si Jas Shaw – cei doi componenti ai proiectului - le-au facut pare-se in ultima perioada, per total discul acesta iti lasa un gust amar. Si asta pentru ca spre deosebire de primele doua albume, aici universul sonor este alcatuit numai si numai din techno. Carevasazica, duce lipsa tocmai de elementele pentru care baietii acestia au fost atat de aclamati. Nu exista aici nicio portiune din electro-ul euforic al debutului, iar splendoarea pieselor din Temporary Pleasure e si ea absenta nemotivat. Cele 9 feluri de mancare descrise in titlurile pieselor se traduc de fapt printr-o singura alegere. E “meniul zilei“, daca vreti. Unul care ar putea fi bun, daca n-ar fi fost preparat de mii de alti bucatari. Plictiseala, mon cher, in cantitati industriale.

Senzatia de technicolor emanata de piesele incluse pe primele doua albume a fost inlocuita complet cu o pelicula alb – negru. Pana aici nimic rau, doar ca sunetele astea placide sunt ceva la care nu s-ar fi asteptat nici un om cu capul pe umeri. Nici nu stiu daca techno e cuvantul potrivit pentru a eticheta aceasta aparitie: ar fi mai adecvat ca asemenea albume sa fie etichetate cu boring – music. Desigur, ceea ce se aude din cele noua piese (plus CD-ul mixat care le contine aceleasi bucati in alta ordine) are echivalent in unele cluburi si poate constitui fundalul sonor al unui party cu multa nebunie. Nimic mai adevarat, daca muzica aceasta n-ar fi fost creata de Simian Mobile Disco, ar fi fost “mai OK”. Ce ti-e si cu asteptarile astea….Daca pana acum oamenii acestia aveau vreo sansa sa “fure” coronita celor de la Chemical Brothers, prin acest album s-au indepartat serios de la acest tel. Oricat as incerca sa gasesc printre piese ceva care sa merite cuvinte frumoase, n-am sorti de izbanda, deci am sa inchei prin a va spune ca discul asta e undeva in topul dezamagirilor anului 2010. Nici vorba de chestiuni de genul Hustler, Tits and Acid sau 10,000 Horses Can't Be Wrong: e boring music la patrat.

Recomandari: Doar daca mancati techno si minimal la micul dejun, pranz si cina, cate sapte zile pe saptamana. Amatorii de electronice ar trebui sa se apropie cu mare grija de acest disc, iar ceilalti sa-l ocoleasca instantaneu.