Chicago Underground Duo - Boca Negra

-

Asteptari: Boca Negra este cel de-al 5-lea album de studio pentru Rob Mazurek si Chad Taylor, doi membri ai Chicago Underground Orchestra. Primul este trompetist iar al doilea tobar, dar amandoi contribuie si cu chestii electronice la plaja sonora a acestui album in care se aude free jazz cat cuprinde.
Rezultat: Cei doi muzicieni americani pot fi considerati cu adevarat niste turisti, care isi trag seva din jazz, dar reusesc sa-l imbogateasca cu o serie de retete sonore din alte genuri muzicale. Chiar daca e vorba de Chicago, discul acesta n-are a face nimic u house-ul, dar e cat se poate de underground totusi.

Dupa auditia acestuia e greu sa te hotaresti ce ti-a placut mai mult: improvizatia sau lipsa de bariere stilistica. E un disc free jazz, de avangarda, plin de sunete abrazive si rezolvari acustice nu foarte prietenoase la prima ascultare. Cu toate acestea, per total Chicago Underground Duo suna cat se poate de interesant si emana o naturalete aparte. 

Sentimentul de „ciudatenie” e punctat la marea arta inca din prima piesa a discului, Green Ants. Ai impresia ca asisti la o explorare intergalactica a unor sunete pe care nu le poti descrie si care iti provoaca in egala masura curiozitate si un fel de anxietate. Left Hand of Darkness continua aceasta calatorie bizara prin niste sound-uri care se amplifica gradual si care te arunca nitel in sertarul „clasic”, cel putin ca si schelet muzical. Broken Shadows se invarte in jurul unui tambal acompaniat exact atat trebuie de trompeta lui Mazurek, care puncteaza cat se poate de precis momentele culminante ale acestui session. Compozitia aceasta ii apartine lui Ornette Coleman, unul din cei mai inovatori saxofonisti americani ai free jazz-ului. Cel mai reusit moment al acestui disc este Hermeto, o piesa plina de fantome sonore, care devine cat se poate de hipnotica pe parcurs.  Si Spy on the floor face parte din bunataturile acestui material discografic,  fiind parca special compusa pentru coloana sonora a unui film de spionaj. Lauging With The Sun este fara indoiala cea mai ciudata aparitie a acestui disc, avand parte de niste sunete distorsionate in mod voit care acompaniate de trompeta magica a lui Manzarek creeaza un spatiu mistic.

Recomandari: Doar pentru cetatenii carora cuvinte ca free jazz si experimente sonore le suna destul de interesant pentru a-si dedica aproape o ora din viata pentru a asculta zece compozitii sonore interesante.

Comentarii

  1. Victor Andries19 septembrie 2012 la 18:47

    ...de cercetat daca "Hermeto" vine de la excelentul si exoticul multi-instrumentist brazilian Hermeto Pascoal, eu sunt 90% de parere ca da...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult