Magashegyi Underground - Ezer erdő

Asteptari Magashegyi Underground e o formatie maghiara cu o solista vocala nascuta in judetul Hargita care activeaza in tara vecina de vreo patru anisori si care a devenit cunoscuta gratie unor slagare ca Szeplős váll sau Anglia. Ezer Ezer erdő (O mie de paduri) este primul disc „oficial“ al formatiei care vine alaturi de un DVD.

Rezultat: Unul din elementele pentru care muzica poate avea un sarm deosebit este diferenta pe care o constati adeseori intre un concert si albumul trupei respective. Am avut ocazia sa asist la un concert al formatiei Magashegyi Underground in aceasta vara, in cadrul festivalului Peninsula de la Targu – Mures, unde trebuie sa recunosc ca am fost pur si simplu vrajit de curcubeul sonor pe care l-au etalat vecinii nostri.

Desi numele inspira inevitabil asocieri cu “underground”-ul, ceea ce practica oamenii acestia este cat se poate de overground. Comercial, daca vreti. Ghiveciul etalat de aceasta formatie include doze serioase de influente etnice, amestecate cu portiuni de rock alternativ, felii de downtempo dar si portiuni de “slagar“ pentru tot neamul. Drept urmare, urechile sunt delectate cu un pop cat se poate de original, care nu copiaza mai nimic si totusi e extrem de familiar. Se prea poate ca acest talmes – balmes bine aranjat sa provina ntocmai din faptul ca fiecare membru al formatiei are preferinte muzicale diverse. De exemplu, solista trupei, Bocskor Bíborka – care s-a remarcat la concursul Megastar din Ungaria – ii citeaza ca „mentori“ pe John Cage, Massive Atack, CocoRosie, dar recunoaste ca una din piesele ei de suflet este „Inel, inel de aur“ a lui Faramita Lambru. Insiruirea asta multiculturala de preferinte descrie pe deplin multitudinea de stiluri prin care se invarte trupa maghiara.

Fiindca calatorului ii sade bine cu drumul, ar fi cazul sa trecem la cele 12 melodii incluse pe acest debut. Incursiunea in cele o mie de paduri care dau titlul discului este realizata printr-o piesa instrumentala cat se poate de misterioasa, numita Suttogó. Piesa asta e extrem de bine gandita in ecuatia discului: pur si simplu te scoate din orice stare ai fi si te face atent la ceea ce urmeaza. Asteptarea continua si-n piesa a doua Lány iPoddal, dar odata ce Metróhuzat intra-n unda, fiecare ureche e fericita cu niste ritmuri cat se poate de energice. Ca si in alte piese, si aici ai impresia ca oamenii au studiat atent „piata” si au reusit sa creeze o piesa al carei refren este cat se poate de pop, dar „seva” aluneca undeva in rock. Szívtakarítás are un usor iz de U2 in debut, dar reuseste sa se aseze pe o linie superba mai apoi, fiind una din cele mai izbutite melodii ale discului. Felul in care maghiarii combina sound-urile etnice cu cele moderne este pur si simplu mirific, acesta fiind dealtfel principalul atu al trupei. Printre celelalte momente in care trupa maghiara se ridica la inaltime se numara Rongyolódó sau Kicsi Égitest, aceasta din urma avand o constructie sonora cat se poate de sarmanta dar care „pica” la capitolul instrumentatie, care ar fi putut sa fie mult mai bogata. Ciripitul de pasari din A Fogyó Hold Felé are darul de a prelungi excursia in natura pe care o emana acest disc. Extrem de interesant e faptul ca pe ici pe colo se aud influente cat se poate de clare din seria Portishead sau chiar Massive Attack, acestea fiind evidente in piesa care poarta numele de Szerelemtabletta. E    xista aici si piese mai putin reusite cum ar fi Fesztivál, Ónos Ablak sau Írott Nő. Finalul e cat se poate de misterioas: Nyár, Némafilm este o adaptare dupa o poezie care apartine unui poet extrem de cunoscut in tara vecina, si navigheaza pe plan sonor intr- simplitate izbitoare, dar cat se poate de reusita. 

Rezultat: Chiar daca discul omite cateva din slagarele care au prins bine in concertele de pana acum ale formatiei, debutul maghiarilor este unul cat se poate de interesant, care demonstreaza ca si in muzica pop se pot face lucruri extrem de interesante, fara a insulta inteligenta ascultatorului.