Mylene Farmer - Bleu Noir

Asteptari: Are peste 25 de milioane de discuri vandute de-a lungul anilor si un nume “strong” in scena franceza. Madames et messieurs, le jeux sant fait! Avem de-a face cu al 8-lea album de studio al celei care ne-a vrajit cu melodii memorabile din categoria  Désenchantée, Libertine, California, Rêver, sau Les Mots, adica Mylene Farmer, cea care implineste anul viitor 50 de ani si care a revenit dupa doi ani de pauza de la precedentul Point de Suture.
Rezultat: Pathétique! Nu stiu ce-o fi fost in capul solistei cand s-a hotarat sa renunte la serviciile lui Laurent Boutonnat, cel care a fost alaturi de ea inca de la primul ei single, Maman a tort, din 1984.

E drept, in locul lui, la capitolul productie si compozitori isi fac aparitia niste nume respectate ale breslei. Vorbim de Red One, cunoscut pentru Lady Gaga si de neastamparatul Moby. Plus Archive. Desigur e greu sa uiti fenomenala colaborare a lui Moby in Slipping away, de acum patru ani, sau chiar la melodia Looking For My Name, de pe precedentul ei album. Din pacate, schimbarea completa a „garniturii“ nu e de bun augur in acest caz fiindca in marea lui majoritate acest disc suna mai mult decat previzibil. Au disparut aproape complet accentele atat de speciale ale muzicii ei. Se prea poate ca „marea masa” a ascultatorilor sa primeasca cu bratele deschise aceasta metamorfoza, dar acei care au privit fie si pentru o secunda clipul Libertine (cu accentele lui din opera Marchizului de Sade) si au devorat slagarele ei din trecut vor avea parte de o deceptie.  Stilistic nu e tocmai un album prost, dar ceea ce rasuna din boxe e la distanta apreciabila de linia cu care s-a consacrat frantuzoaica nascuta in Canada. E o aliniere la standardele electro – pop-ului cotidian, o mutare  probabil inteleapta daca se ia in considerare aspectul material al problemei...Mais, ou est le art?

Chiar daca vocea e la fel de mirifica, inca din primele secunde ale single-ului Oui mais non iti dai seama ca pentru aceasta constructie muzicala Mylene a apelat la drumuri batatorite. E parca o copie a oricarui hit editat in laboratoarele electro – pop ale Planetei. Banal, repetitiv, construit cu scopul declarat de a deveni slagar bun de dat pe radiouri. Cu un usor iz de Lady Gaga, care din fericire nu razbate si din alte piese, poate doar in Leila.  Loop-urile aberant de repetitive isi fac culcus in majoritatea pieselor iar influenta lui Moby e putin sesizabila. Mici arome de Moby isi fac aparitia in N'Aie Plus D'Amertume, dar parca nu e acel Moby pe care il stiam noi ca fiind „the real one“. Drept e, a cam trecut ceva vreme de cand si el a scos capul in lume, deci...Un acut sentiment de deja vu emana puternic din piese inclusiv din cea care da titlul acestui disc. Lonely Lisa are parte de un aranjament care ar fi putut fi produs de catre orice echipa de „producatori popcorn” de pe la noi din tara. Momentele bunicele poarta numele de M'Effondre si Inseparables. Aceasta din urma, are darul de a-ti descreti nitel fruntea. Are parte de doua variante dar totodata poate fi considerata si un punct trist al discului. Adica, e ceea ce ar fi trebuit sa fie tot discul. Se prea poate ca actualii melomani sa imbratiseze pe deplin noul look muzical al frantuzoaicei, discul avand parte deja de vanzari record, la doar cateva zile de la aparitie. Si totusi, ou est le art?

Recomandari: Daca vreti sa ascultati cel mai slab album semnat Mylene Farmer. Chiar si asa, e mult peste alte aparitii din breasla. In ceea ce ma priveste, spun pas, prefer  Mylene Farmer in varianta vieux.