19 apr. 2010

Matematica si muzica. Egal Caribou.

Aparent mariajul dintre matematica si muzica e unul nu prea fericit. In acest caz, cele doua se imbina mult prea bine si reusesc sa creeze un soundtrack potrivit pentru excursiile de vara. Cu stropi de ploaie (evocati cu ajutorul sintetizatoarelor). Swim are darul de a „curge” cat se poate de lin, chiar daca in multe momente nu mentine standardul vers/cor/vers. Curge ca un rau de munte si ocoleste abil niste obstacole care in zilele noastre poarta denumirea de standarde. E o muzichie pe care nu-ti vei toci pantofii pe ringul de dans, se adreseaza neuronilor....

Daca sunteti curiosi ce fel de sunete pot fi inventate de catre un matematician inchis pentru o perioada de timp intr-o camera in care nu are la indemana decat sintetizatoare, un program Ableton Live si cateva maracas, faceti bine si ascultati discul canadianului Daniel Victor Snaith , care si-a ales pseudonimul de Caribou. Albumul sau Andorra, aparut in 2007 a castigat premiul Polaris Music Prize, fiind considerat cel mai bun album canadian al anului. E pur si simplu muzica electronica: orice etichete suplimentare nu-si au rostul, fiindca piesele se strecoara abil printre clisee. Iar coperta e si ea cat se poate de matematica…

Bass-ul impresionant al piesei de deschidere Odesa anunta o excursie exotica, care se invarte in jurul unui ritm ametitor, ajutat pe alocuri si de clopotele care adauga un surplus de irealism melodiei. Daca piesa Sun aluneca nitel spre partea house (cu niste clape cat se poate de fluctuante si sample-uri repetitive, dar folosite cu discernamant) atunci cand asculti Kaili nu ai cum sa nu remarci absenta ritmului atat de specific pieselor din zona „dance”. Lalibela si Found out sunt momente mai putin inspirate dar care pot fi trecute cu vederea fiindca sunt o gramade de piese cu „lipici”. Cum ar fi Bowls, care beneficieaza de clopote tibetane amestecate cu sound-urri de harfa. Sau chiar si Leave House.  Si sa nu uit nici de Hanibal, care reuseste sa imbine cat se poate de discret mai multe directii din zona muzicii electronice creand un conglomerat cat se poate de solid. Jamelia e si ea o minunatie de piesa, care desi are o constructie pe alocuri anevoioasa reuseste sa impresioneze prin omogenitate.

Aparent matematica n-are prea multe in comun cu muzica. In acest caz insa cele doua chestiuni se imbina mult prea bine si reusesc sa creeze un soundtrack potrivit pentru excursiile de vara. Cu stropi de ploaie (evocati cu ajutorul sintetizatoarelor). Swim are darul de a „curge” cat se poate de lin, chiar daca in multe momente nu mentine standardul vers/cor/vers. Curge ca un rau de munte si ocoleste abil niste obstacole care in zilele noastre poarta denumirea de standarde. E o muzichie pe care nu-ti vei toci pantofii pe ringul de dans, se adreseaza neuronilor....


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu