Hybrid - Muzica, nu gluma!

Muzica celor de la Hybrid e prea rafinata pentru clubberi si prea inovatoare pentru cei care nu circula in cluburi. Pentru cei care au auzit vreodata marele hit al celor de la Hybrid numit Finished Symphony , am o veste proasta: nimic din acest album nu se ridica la inaltimea acesteia. Muzica ramane la fel de misterioasa, fiind o imbinare interesanta intre sound-uri clasice si electronice. De ascultat pentru fanii Orbital, Underworld si chiar Massive Atack. De evitat pentru cei care si-au schimbat recent CD-urile din masina bengoasa din dotare din manele in asa numitul “haus”. E electronica dar nu pentru oricine.

Desi e generic numita “muzica dance”, drumul parcurs de trupa Hybrid este unul greu de etichetat. Muzica electronica prea rafinata pentru oamenii care circula in cluburi? Prea inovatoare pentru oamenii care stau acasa? Cate putin din toate acestea. Sa folosesti orchestre simfonice in loc de sound-uri de sintetizator nu e o treaba tocmai uzuala atunci cand ne referim la breakbeat, drum and bass, dubstep, ambient sau alte etichete din familia muzicilor electronice. Hybrid isi merita cu prisosinta numele: amesteca cu generozitate sunete de club cu cele de visare. E o struto – camila destul de ciudata la prima vedere, dar fara indoiala interesanta.  Si asta pentru ca spre deosebire de celelalte albume ale muzicii electronice in care piesele seamana intre ele fiind aproape gemene, aici melodiile au personalitate. E drept, uneori proiectul insista prea mult pe sound-ul “de cinema”. Iar alteori te trezesti cu cate o bucatica de piesa care “da” bine intr-un club de breakbeat. Per ansamblu e un melanj intre Massive Atack si The Prodigy. Cu multe alte adausuri din EDM.
In prima piesa a discului duo-ul englez apeleaza nu numai la chitari si tobe ci si la Orchestra Simfonica din Praga iar rezultatul este unul uimitor. Empire are un feeling cat se poate de pozitiv si are toate sansele sa devina o melodie din sertarul cu “clasice” al trupei. Cea mai mare schimbare in acest album este aparitia solistei Charlotte James, care apare  in cea de-a doua piesa Can you hear me. Care urca si coboara exact cat trebuie si are la un moment aerul unui remix 2010 pentru Nirvana. Exista si momente de relaxare totala, cum ar fi Green Shell Suit, care aduce a Orb, Orbital si alte bunatauri din categoria ambient. Piesa care da titlul albumului debuteaza intr-o nota cat se poate de trista de downtempo, dar devine de la jumatate incolo o melodie antrenanta. Original Sin este una dintre cele mai interesante creatii ale acestui disc, fiind un hibrid intre deep house si breakbeat. Break my soul este o alta moastra de muzichie made in UK, cu influente asiatice. Care pe parcursul a aproape opt minute prezinta o lume sonora foarte variata si ciudata in acelasi timp. Desigur exista si momente asa si asa: Formula of Fear si Salt nu reusesc sa fie defel interesante.
Pentru cei care au auzit vreodata marele hit al celor de la Hybrid numit Finished Symphony de la Hybrid, am o veste proasta: nimic din acest album nu se ridica la inaltimea acesteia. Muzica lor ramane la fel de misterioasa, fiind o imbinare interesanta intre sound-uri clasice si electronice. De ascultat pentru fanii Orbital, Underworld si chiar Massive Atack. De evitat pentru cei care si-au schimbat recent CD-urile din masina bengoasa din dotare din manele in asa numitul “haus”. E electronica dar nu pentru oricine.