Free & Bad Company. Best Of. Fara cuvinte!

-
Toata lumea stie ca muzica buna si Marea Britanie sunt sinonime. E drept, din cand in cand si prin clasamentele lor mai patrund lucruri cat se poate de dubioase. Cum ar fi Susan Boyle sau Cheeky Girls. Sau chiar Inna! Exceptiile confirma insa regula. Unde altundeva pe lumea asta ar putea un album numit Very Best of Free & Bad Company sa intre direct pe locul zece in clasamentul oficial de vanzari de albume, in luna aprilie a anului 2010? Dincolo de orice, acest disc este “musai” de posedat/ascultat/studiat mai ales pentru multimea de muzicieni nascuti si crescuti in epoca MP3 care au impresia ca sunt inventatorii sound-ului de chitara. Free si Bad Company reprezinta doua pagini importante in enciclopedia muzicii moderne, iar acest disc e unul adorabil atat pentru wannabies cat si pentru cei care voit sau nu au intrat in categoria oldies but goldies.
Toata lumea stie ca muzica buna si Marea Britanie sunt sinonime. E drept, din cand in cand si prin clasamentele lor mai patrund lucruri cat se poate de dubioase. Cum ar fi Susan Boyle sau Cheeky Girls. Sau chiar Inna! Exceptiile confirma insa regula. Unde altundeva pe lumea asta ar putea un album numit Very Best of Free & Bad Company sa intre direct pe locul zece in clasamentul oficial de vanzari de albume, in luna aprilie a anului 2010?

Probabil ca oamenii care au ascultat la vremea lor Free si Bad Company sunt deja in posesia celor 15 piese rasfirate pe aceasta compilatie. S-atunci cine ar putea sa fie curios de All Right Now, Feel like makin’ love sau Cant’ get enough? Raspunsul este cat se poate de simplu: aceia care il cunosc pe Paul Rodgers mai ales datorita asocierii numelui lui cu Queen. Si-n plus si oamenii inclusi in categoria gentleman sau lady care vor sa aibe pe un singur CD pentru drumetiile lor in masina si care inca nu s-au prins de cum merge treaba cu creearea de best – of – uri personale prin intermediul iTunes, de exemplu.

Desigur piesa datorita careia Free au intrat in istoria muzicii este All Right Now, aparuta in 1970 exact pe vremea cand The Beatles au tras obloanele. Melodia a fost cantata de-a lungul celor 40 de ani de diversi muzicieni, de la The Who, Rod Stewart, Cristina Aguilera, Steve Miller pana la Mike Oldfield. Si astazi, piesa are un “carlig” fenomenal si suna bestial. Pentru amatorii de statistici, discul cuprinde sapte piese din epoca Free si opt din discografia Bad Company. Printre melodii se regaseste si The Hunter, una din primele melodii semnate Free, dealtfel singura exttasa din albumul lor de debut Tons of Sobs, care are un iz acut de blues. Sunetul este cat se poate de clar  iar aglomerarea de piese care pot fi incluse lejer in sertarul “classic rock” fac ca acest disc sa fie unul de ascultat.

Desigur, fanii inraiti ai celor doua trupe pot observa lipsa unor piese ca The Stealer sau Travelling in style (Free) sau Movin on de Bad Company. Cu toate acestea, per ansamblu compilatia este una echilibrata si ofera o istorie nuantata a rock-ului, buna de gustat/ascultat/rontait pentru orice posesor de urechi desfundate.

Dincolo de orice, acest disc este “musai” de posedat/ascultat/studiat mai ales pentru multimea de muzicieni nascuti si crescuti in epoca MP3 care au impresia ca sunt inventatorii sound-ului de chitara. Free si Bad Company reprezinta doua pagini importante in enciclopedia muzicii moderne, iar acest disc e unul adorabil atat pentru wannabies cat si pentru cei care voit sau nu au intrat in categoria oldies but goldies.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult