Pixies fara punk? Monser, asta e ....

-
NonStopErotik este Pixies fara punk. La capitolul compozitii nea'  Francis sta bine de tot avand doua piese stralucite (Cinema Star si Six Legged Man) dar si o sumedenie de balade mai mult sau mai putin reusite. Cel de-al 18-lea album solo al muzicianului se inscrie in sertarul rock decent si este recomandat fanilor Pixies. De evitat pentru cei care asculta prea mult radioul in zilele noastre.
Asteptari: In buletin il cheama Charles Michael Kittridge Thompson IV. Melomanii il stiu de Frank Black. Sau de Black Francis. Un tip care de la destramarea celor de la Pixies (din 1993) scoate albume oridecate ori are chef, fie solo, fie alaturi de trupa Catholics, sau chiar sub numele de Grand Dutchy. Iar NonStopErotik este al 18-lea album solo. 
Rezultat: Discul are parte de un cover dupa Wheels (apartinand trupei Flying Buritto Brothers) si  – dupa cum ii sugereaza si titlul – este o colectie de cantece inspirate din dragostea lui Frank vizavi de anatomia feminina. Apogeul este atins cu piesa When I Go Down On You, in refrenul careia suntem informati cat se poate de oficial de preferintele sexuale ale muzicianului in varsta de 45 de ani. E o balada dominata de pian dedicata cunninlingus-ului. Tot la capitolul balade se inscrie si piesa care da titlul albumului, care suna de parca ar fi Wonderful Tonight-ul lui Eric Clapton. Curios, pentru liderul trupei Pixies. Wild Son suna de parca ar fi o balada a celor de la The Doors cantata intr-un program de cover-uri defel reusit intr-un bar cu mult pre mult fum. Majoritatea pieselor se inscriu insa in sertarul cu rock decent. Lake of Sin – care deschide albumul – descrie perfect spectrul sonor al acestuia. O my tidy sum este scoasa din monotonie de prestatia fostul tobar al trupelor Captain Beefheart si Pere Ubu, in timp ce Rabbits pare scoasa din context, fiind veriga slaba. Reminescente ale Pixies-ilor de alta dat’ se fac auzite in Six legged man, care reuseste sa fie unul din cele mai bune momente ale acestui NonStopErotik. In schimb piesa care inchide acest disc Cinema Star uimeste prin latura dark, fiind mai degraba un Sonic Youth decat Pixies. Categoric, e piesa care are cel mai mult „nerv“.
Recomandari: Ca si compozitii, nea’ Francis este ca de obicei la inaltime. Muzical e Pixies fara punk. Cu balade pretabile pentru orice bar, chitara acustica, synth-uri prietenoase si doua momente stralucite (Six legged man si Cinema Star). De ascultat pentru fanii Pixies si cei care detin albumele solo ale lui Black Francis. De evitat daca n-ati auzit vreodata Debouser si ascultati prea mult posturile de radio din tara noastra.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult