MGMT - Felicitari...si injuraturi, totodata!

Senzatia pe care o ai dupa ascultarea discului e comparabila cu cea pe care ai trai-o dupa o auditie a unui album in care Anna Lesko ar canta piese compuse de PJ Harvey. Sau Stefan Banica pe ritmuri de LCD Soundsystem. Ciudat, provocator, intrigant. Daca apreciati asa ceva in muzica, puneti mana pe Congratulations. Acest disc se poate asculta fara prescriptie medicala. Se recomanda citirea cu atentie a booklet-ului din carcasa. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va numitilor Ben Goldwasser sau Andrew VanWyngarden, inventatorii medicamentului MGMT.
Categoric cel de-al doilea album al americanilor de la MGMT are darul de a imparti opiniile in doua tabere cat se poate de divergente. Pe de o parte se afla cei care  considera Congratulations un real bilet de adio, care anunta o sinucidere din punct de vedere comercial. Pe de alta, cei care vrajiti de aparent noua fata a trupei se grabesc sa proclame acest disc unul care va ramane scris cu litere de aur in istoria muzicii moderne. Si unii si altii au dreptate. Ca un pacifist intre cele doua tabere, nu pot sa nu remarc faptul ca acest disc este unul CIUDAT. Cuvant care in aceasta conjunctura nu poate fi asociat nici in sens pozitiv, nici in cel negativ. E un disc pur si simplu greoi, care cere mai mult decat o auditie pentru a fi inteles asa cum trebuie.
Marea majoritate a celor care au auzit doar piesele Kids si Time to pretend – extrase pe single din albumul lor de debut Oracular Spectacular – vor fi dezamagiti profund dupa prima ascultare. Niciuna din cele noua piese n-are nici cel mai mic carlig pentru a deveni usor de memorat. Lipsesc cu desavarsire refrenele catchy sau fenomenalele sound-uri de sintetizator care au facut din Kids un adevarat diamant sonor. Satui de a fi considerati trupa care a compus piesa cu pricina, baietii au intors foaia definitiv, aruncand pe piata un disc psychadelic, care cu siguranta nu va fi inghitit prea bine de marea masa a fanilor lor. Si nici nu va aduce profituri prea mari casei lor de discuri.
Spuneam la inceput ca aparent MGMT vin cu o fata complet noua. Cei care au ascultat albumul de debut de la cap la coada ar fi trebuit sa remarce inclinatia americanilor spre lucrurile profunde. De exemplu in Weekend War. Si totusi, “grosul” lumii i-a judecat doar dupa hituri. Din aceasta perspectiva Congratulations nu este doar un bilet sinucigas de adio, e de-a dreptul un asasinat! Baietii si-au nimicit cu buna stiinta armata de „kids“ de care vroiau sa scape. Indiferent ca numim acest gest curaj, tupeu sau inconstienta, acesta este crudul adevar!
Dar oare ce e atat de socant pe acest Congratulations? Totul. De la prima pana la ultima nota. Evident, pentru cei care au ascultat numai Kids. Avem aici Siberian Breaks, o piesa care inexplicabil plonjeaza in teritorii cat se poate de diverse. De la folk la Beach Boys sau momente cu sound-uri de synth distorsionate spre final. Practic e ca si cum ai asculta cinci piese intr-una, iar cele 12 minute ale ei sunt arhisuficiente pentru a-ti intari acest sentiment. Lady Dada’s Nightmare are darul de a complica cat se poate de intens lucrurile. O fi un manifest sonor inspirat din Tristan Tzara_? Sau o parodie la Lady Gaga? Oricum, e o piesa care primeste coronita de “cea mai ciudata” de pe album, in mod justificat. Piesa numita Brian Eno nu e deloc ambientala, fiind un rock cat se poate de energic. Personal gasesc tributul adus lui Dan Tracey cea mai izbutita piesa de pe Congratulations. Song for Dan Tracey (liderul trupei britanice Television Personalities) are un vibe aparte si pe ici pe colo si cateva coruri si linii de synth de pe vremea “electronica” a trupei. Flash Delirium este la fel de surprinzatoare si frenetica pe cum ii sugereaza si titlul iar It’s working este probabil veriga slaba a discului. Cu toate ca la asa un album e greu de evidentiat puncte slabe si tari. Parca ai asculta cateva piese cu idei neterminate, cu dese schimbari de ritm si stil. La prima vedere un ghiveci greu de digerat, dar cu momente surprinzatoare. Briliant pe alocuri si enervant in altele. Care merita si felicitari si huiduituri….
Congratulations e un pas care ii duce pe americani departe de lumea pop. Si ii arunca intr-o lume necunoscuta. Categoric, primul disc al baietilor este mult mai digerabil, fiindca acolo ei au avut fantastica abilitate de a combina psyhadelic rock-ul cu portii sanatoase de  electro – pop. Aici merita sincere felicitari pentru starea de soc pe care o provoaca oricarui ascultator. Senzatia pe care o ai dupa ascultarea discului e comparabila cu cea pe care ai trai-o dupa o auditie a unui album in care Anna Lesko ar canta piese compuse de PJ Harvey. Sau Stefan Banica pe ritmuri de LCD Soundsystem. Ciudat, provocator, intrigant. Daca apreciati asa ceva in muzica, puneti mana pe Congratulations. Acest disc se poate asculta fara prescriptie medicala. Se recomanda citirea cu atentie a booklet-ului din carcasa. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va numitilor Ben Goldwasser sau Andrew VanWyngarden, inventatorii medicamentului MGMT.