9 dec. 2010

Daft Punk - Tron Legacy

Asteptari: Pentru aceia care n-au nici in clin nici in maneca cu asa – numita miscare “electronica“, Daft Punk este numele unui duet francez, compus din Guy-Manuel de Homem-Christo si Thomas Bangalter, care a revolutionat muzica moderna, prin albumul de debut Homework. Acesta a fost urmat de alte doua materiale, ultimul dintre ele fiind Human after all, aparut in luna martie a anului 2005. Dupa cinci ani de pauza, francezii s-au intors in atentia opiniei publice cu soundtrack-ul filmului care se vrea a fi continuarea Tron-ului din 1982.

Rezultat: Daca as fi politician si diplomat pe deasupra, as incepe aceasta cronica prin a decreta ca avem de-a face cu un material discografic care evoca sentimente complexe. Situat undeva intre naucitor si surprinzator, discul e centrat pe cateva "proiecte" care vor fi apreciate asa cum se cuvine de cei care vor alege sa cumpere acest disc. Dincolo de limbajul de lemn, acest Tron e undeva intre cumplit si gretos. Nu fiindca produsul in sine ar fi de joasa speta, ci datorita faptului ca ceea ce rasuna din boxe e la mii de kilometri distanta fata de asteptari. Practic nu-ti vine sa crezi ca asa ceva poate fi comercializat sub umbrela Daft Punk, e mai mult decat prevede STAS-ul. Recunosc, anul acesta o sumedenie de nume mari au dezamagit prin produse discografice usor de incadrat in categoria “la kilogram”. Dar Daft Punk reuseste sa fie deasupra tuturor. Pot intelege faptul ca „industria“ i-a ales pe baieti pentru aceasta coloana sonora datorita faptului ca Daft Punk si-au creat o imagine „robotistica“. Va amintiti cumva de mirificul clip al piesei Da Funk? Sau Around The World? Da, pe hartie aceasta asociere cu SF-ul Tron ar fi avut toate sansele de reusita. Doar ca urechile umane care au auzit vreodata vreo capodopera de genul Burning vor fi oripilate de ceea ce rasuna din Tron. Nimeni n-ar fi avut pretentia ca acest disc sa fie unul in care beat-urile sa fie atat de abrazive ca si in Homework. Dar, e de bonton sa presupui ca oamenii acestia au muncit la ceva inovator. Nici pe departe. Produsul final e puturos, chiar si daca il compari cu coloane sonore de acu nspe ani. Nu se ridica defel la inaltimea unor Blade Runner de Vangelis, Midnight Express de Giorgio Moroder sau Thief-ul celor de la Tangerine Dream. E un background sonor neutru, care ar fi putut sa acompanieze la fel de bine si episoadele serialului Derrick sau peliculele lui Errol Flynn. Dealtfel, materialul a fost realizat in colaborare cu Joseph Trapanese, un tip care se ocupa cu crearea de coloane sonore, acompaniat de o orchestra de peste 80 de indivizi. Si totusi, pentru ca imaginea e sufletul comertului, pe coperta sta scris mare Daft Punk. Sa fim bine intelesi, muzica in sine nu are motive pentru a fi blamata in vreun fel. E un soundtrack ca multe altele, dar care devine nasol doar pentru ca nu te-ai fi asteptat ca Daft Punk sa-si puna iscalitura pe asa ceva.

La cinci ani de pauza dupa ultimul lor disc (care a fost dealtfel si cel mai slab din cariera), cei doi francezi au facut o miscare oarecum inteleapta. Ideea e ca daca filmul va avea mega - succes cateva din laude se vor indrepta si spre ei. Iar daca nu va fi primit conform asteptarilor, oamenii si-au pastrat o scuza cat se poate de pertinenta: e doar o coloana de film, nu un album! Poate ar fi interesant de amintit ca primele beat-uri care sa dea impresia ca avem de-a face cu o coloana sonora scrisa de un grup electronic apar in piesa cu numarul 12 din album, End of the line. Singurul moment in care ciorba asta seamana a Daft Punk, sunt cele 90 de secunde ale piesei Derreyed. In rest, poti avea impresia fie ca asculti o mostra compusa de Hans Zimmer sau Phillip Glass. Nimic rau, dealtfel, dar ce cauta Daft Punk acilea? Discul mai cuprinde si un monolog al lui Jeff Bridges pe The Grid, printre altele.

Auditia acestei coloane sonore fara a viyiona pelicula iti poate creea sentimentul ca bei o bere fara alcool. Sau ca te delectezi cu o tigara care nu scoate fum. Daca acest disc ar fi fost compus de oricine altcineva, ar fi trecut neobservat. Cu semnatura Daft Punk pe el e o rusine internationala. E ca si cum ai asculta Stegan Banica cantand dubstep: oricat de bine ar suna, ceva n-ar fi in regula...

Recomandari: In cazul in care instalatia de sunet a cinematografului este defecta, acest disc poate fi ascultat ca acompaniament la Tron, la casti la volum mediu. Daca nu va intereseaza filmul, ascultati pe repeat Homework....

6 comentarii:

  1. Tron Legacy cred ca e cel mai asteptat film SF de la sfarsitul acestui an.

    RăspundețiȘtergere
  2. Se vede clar faptul ca a avut un buget de 300 de milioane de dolari avand in vedere ca au reusit sa ii coopteze pe Daft Punk sa faca coloana sonora.

    RăspundețiȘtergere
  3. Premiera la cinema e pe 17 luna asta si deja mi-am rezervat bilet! Abia astept sa-l vad in 3D

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel mai bun lucru din filmul asta e muzica. Nu o fi Daft Punk pur pt ca e muzica de film, si nici comparabil cu Vangelis pt ca respectivul este un geniu, favoritul meu in materie de muzica electronica, dar nici sa arunci la gunoi toata coloana sonora.

    Imi aduce aminte de muzica din Eve online si isi serveste scopul mai mult decat decent.

    RăspundețiȘtergere
  5. Zoli, lasa-te de recenzii cel putin pe partea electronica a muzici. E pacat, esti un om calumea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga anonim, iti apreciez cuvintele frumoase si tin sa precizez ca aceste recenzii le fac pentru ca asa simt eu. daca te deranjeaza recenziile electronice, te sfatuiesc sa sari peste ele...toate bune!

    RăspundețiȘtergere