Norzeatic si Khidja - Aici Acum
Asteptari: Desi se afla la primul disc scos impreuna, Norzeatic si Khidja sunt nume cunoscute in scena hip – hop autohtona. Norzeatic este fostul Vexxatu’ Vexx si se ocupa in aceasta ecuatie de lyrics & Mic iar Rusu si Flore (ex - Khidja Clouds Society) au in grija productia, scratch-urile si restu chestiilor.
Rezultat: Nu fac nici un secret din faptul ca in linii mari hip – hop – ul romanesc nu imi inspira prea mare incredere. Exista mai multe motive care vin in spirjinul acestei afirmatii dar in principal aceasta „raceala“ e alimentata de saracia negativelor si nu are prea mari legaturi cu textele in sine. Ei bine, am inceput cu acest ocolis doar pentru a sublinia din start ca „Aici Acum“ este unul din cele mai reusite albume ale hip-hop-ului romanesc din ultima vreme.
Suna mult peste „competitie“, inclusiv peste numele mult mai mediatizate. Chiar daca mai are nitel pana a fi cu adevarat de exceptie, este fara indoiala un produs care merita sa stea in colectia oricarui meloman, indiferent ca a auzit sau nu vreodata de Public Enemy sau Wu Tang Clan. Fara a neglija defel contributia principalilor actori, se vede de la o posta ca diversitatea care razbate abitir din negative se datoreaza mai ales celor doi colaboratori de marca care au pus umarul la faurirea acestor piese: saxofonistul Mihai Iordache si inegalabilul Electric Brother.
Categoric, discul nu a fost conceput pentru a genera hituri suspectibile de a fi fredonate de smecherii care se aduna in parcari, etalandu-si super-basurile din cele mai noi achizitii pe patru roti. Liric, avem de-a face cu un melanj izbutit de poezie, ironie si efervescenta. Ceea ce este insa cel mai imbucurator este faptul ca dincolo de cuvintele mestesugite exista multa improvizatie si bun gust.
Exista mai multe highlight-uri, unul dintre ele fiind Asfintit de februarie. Pe de o parte e „vorba”: Intr-o seara de februarie/Asfintitul colora o oarecare arie/ Lasand fasii portocalii/Ascunse privirii doar de blocurile de vis-a-vis/Cerul era de un albastru deschis ferm/De parca intreaga zi se dilata in etern“. De cealalta parte exista melodia, care in a doua jumatate naste un session de exceptie cu o maiestrie aparte. Un alt track care merita ascultat cu volumul dat la maxim este Calator, care pe parcursul a sase minutele si jumatate ofera un „trip” cu beat-uri profunde, in care un Iordache cat se poate de dezinvolt faureste o atmosfera funky rar intalnita in melodiile hip – hop autohtone. Repetitia e mama invataturii, deci ma simt nevoit sa punctez inca o data ca Iordache e picatura care da highlight-ul materialului discografic. Si nu ar fi frumos sa uit nici de excelentul „slefuit sonor” executat de Electric Brother, nu-i asa? Si pentru ca un proverb german spune ca „toate lucrurile bune sunt trei la numar”, un alt track de exceptie de pe discul „Aici Acum“ este Feelin de vinil, o dedicatie pentru cei „care au crescut cu povestile Electrecord“. De data aceasta, textul face toti banutii: „Luam pickupul de brat/Ii dadeam play/Si il lasam sa alunece incet/In vremea aceea Coana Leana ocrotea polimerii/Iar casa de discuri care detinea monopolul/Edita Jules Verne, Ion Creanga Calin Gruia etc./Iar eu dadeam ocol din cateva rotatii/ Pamantului in 80 de zile cu Phileas Fogg/Ma opream la 40 de zile sa intorc discul/Sau dadeam switch la pitch din 33 la 45/Cand ascultam Meghinita sau alte treburi d-astea mici/Vorbeam cifrat precum capra cu iezii/Si de cateva ori pe zi prindeam bondari cazuti in frezii/Si citeam poezii de Tudor Arghezi“. Feelingul de vinil e o piesa care declanseaza nostalgii pe banda rulanta oricarui cetatean care a pus vreodata acul pe pick-up-ul Unitra din dotare. E maiestrie curata iar post scriptum-ul n-are cum sa nu te unga la inima: „Asculta muzica pe disc fiindca sunetul e cald/Real si original n-are egal in original/Respect in Peace Electrecord/Celebra casa care ne-a dat si jazz si atatea vise frumoase pe care le depanam azi. Pace. Ca bonus, refrenul melodiei...Daca ai crescut pe povesti/pune o mana sus/daca ai fost colectionar sau esti/pune o mana sus/Daca le-ai stricat pickupul alor tai/Pune o mana sus/Daca acu ai un mixer cu doua cai/Pune o mana sus/Daca frecventezi vreun anticar/Pune o mana sus“. Pe ici pe colo, materialul emana un usor iz de rap francez din acela din categoria happy si imbibat de ritmuri simple & funky (Muzica si cuvantul, Dancer) iar ultima piesa a discului, Soldatul din Cap musteste de influente ale muzicii electronice.
Una peste alta, e un disc care merita atentie din partea tuturor. Daca n-am trai intr-o tara in care hip – hop – erii rezoneaza pe versuri d-alde Puya sau Guess Who, acest Aici!Acum ar merita sa fie pe buzele tuturor. Asa, ramane un disc hip – hop cu adevarat reusit, de consumat de connaiseurs!
Recomandari: Pentru toti aceia care au vazut viniluri nu numai la muzeu si care sunt curiosi cum suna un album hip – hop cu mult peste ceea ce se difuzeaza sub aceasta titulatura de catre mass – media.
Rezultat: Nu fac nici un secret din faptul ca in linii mari hip – hop – ul romanesc nu imi inspira prea mare incredere. Exista mai multe motive care vin in spirjinul acestei afirmatii dar in principal aceasta „raceala“ e alimentata de saracia negativelor si nu are prea mari legaturi cu textele in sine. Ei bine, am inceput cu acest ocolis doar pentru a sublinia din start ca „Aici Acum“ este unul din cele mai reusite albume ale hip-hop-ului romanesc din ultima vreme.
Suna mult peste „competitie“, inclusiv peste numele mult mai mediatizate. Chiar daca mai are nitel pana a fi cu adevarat de exceptie, este fara indoiala un produs care merita sa stea in colectia oricarui meloman, indiferent ca a auzit sau nu vreodata de Public Enemy sau Wu Tang Clan. Fara a neglija defel contributia principalilor actori, se vede de la o posta ca diversitatea care razbate abitir din negative se datoreaza mai ales celor doi colaboratori de marca care au pus umarul la faurirea acestor piese: saxofonistul Mihai Iordache si inegalabilul Electric Brother.
Categoric, discul nu a fost conceput pentru a genera hituri suspectibile de a fi fredonate de smecherii care se aduna in parcari, etalandu-si super-basurile din cele mai noi achizitii pe patru roti. Liric, avem de-a face cu un melanj izbutit de poezie, ironie si efervescenta. Ceea ce este insa cel mai imbucurator este faptul ca dincolo de cuvintele mestesugite exista multa improvizatie si bun gust.
Exista mai multe highlight-uri, unul dintre ele fiind Asfintit de februarie. Pe de o parte e „vorba”: Intr-o seara de februarie/Asfintitul colora o oarecare arie/ Lasand fasii portocalii/Ascunse privirii doar de blocurile de vis-a-vis/Cerul era de un albastru deschis ferm/De parca intreaga zi se dilata in etern“. De cealalta parte exista melodia, care in a doua jumatate naste un session de exceptie cu o maiestrie aparte. Un alt track care merita ascultat cu volumul dat la maxim este Calator, care pe parcursul a sase minutele si jumatate ofera un „trip” cu beat-uri profunde, in care un Iordache cat se poate de dezinvolt faureste o atmosfera funky rar intalnita in melodiile hip – hop autohtone. Repetitia e mama invataturii, deci ma simt nevoit sa punctez inca o data ca Iordache e picatura care da highlight-ul materialului discografic. Si nu ar fi frumos sa uit nici de excelentul „slefuit sonor” executat de Electric Brother, nu-i asa? Si pentru ca un proverb german spune ca „toate lucrurile bune sunt trei la numar”, un alt track de exceptie de pe discul „Aici Acum“ este Feelin de vinil, o dedicatie pentru cei „care au crescut cu povestile Electrecord“. De data aceasta, textul face toti banutii: „Luam pickupul de brat/Ii dadeam play/Si il lasam sa alunece incet/In vremea aceea Coana Leana ocrotea polimerii/Iar casa de discuri care detinea monopolul/Edita Jules Verne, Ion Creanga Calin Gruia etc./Iar eu dadeam ocol din cateva rotatii/ Pamantului in 80 de zile cu Phileas Fogg/Ma opream la 40 de zile sa intorc discul/Sau dadeam switch la pitch din 33 la 45/Cand ascultam Meghinita sau alte treburi d-astea mici/Vorbeam cifrat precum capra cu iezii/Si de cateva ori pe zi prindeam bondari cazuti in frezii/Si citeam poezii de Tudor Arghezi“. Feelingul de vinil e o piesa care declanseaza nostalgii pe banda rulanta oricarui cetatean care a pus vreodata acul pe pick-up-ul Unitra din dotare. E maiestrie curata iar post scriptum-ul n-are cum sa nu te unga la inima: „Asculta muzica pe disc fiindca sunetul e cald/Real si original n-are egal in original/Respect in Peace Electrecord/Celebra casa care ne-a dat si jazz si atatea vise frumoase pe care le depanam azi. Pace. Ca bonus, refrenul melodiei...Daca ai crescut pe povesti/pune o mana sus/daca ai fost colectionar sau esti/pune o mana sus/Daca le-ai stricat pickupul alor tai/Pune o mana sus/Daca acu ai un mixer cu doua cai/Pune o mana sus/Daca frecventezi vreun anticar/Pune o mana sus“. Pe ici pe colo, materialul emana un usor iz de rap francez din acela din categoria happy si imbibat de ritmuri simple & funky (Muzica si cuvantul, Dancer) iar ultima piesa a discului, Soldatul din Cap musteste de influente ale muzicii electronice.
Una peste alta, e un disc care merita atentie din partea tuturor. Daca n-am trai intr-o tara in care hip – hop – erii rezoneaza pe versuri d-alde Puya sau Guess Who, acest Aici!Acum ar merita sa fie pe buzele tuturor. Asa, ramane un disc hip – hop cu adevarat reusit, de consumat de connaiseurs!
Recomandari: Pentru toti aceia care au vazut viniluri nu numai la muzeu si care sunt curiosi cum suna un album hip – hop cu mult peste ceea ce se difuzeaza sub aceasta titulatura de catre mass – media.
În calitate de mândru posesor de Unitra, confirm tot ce este scris mai sus ...
RăspundețiȘtergere