I Blame Coco - The Constant

-
Asteptari: Atunci cand toata lumea stie ca esti fiica lui Sting, e clar ca debutul nu poate fi decat unul anevoios. Carevasazica, asteptarile sunt cat se poate de mari. Coco are 20 de ani si numele de Eliot Paulina Sumner in cartea de identitate, iar The Constant e albumul de debut, care a fost promovat si printr-un concert unic in Europa de Est, care a avut loc in Bucuresti, chiar inaintea aparitiei oficiale a acestuia.

Rezultat: Oricat ai vrea sa ocolesti subiectul, n-ai cum sa ignori faptul ca ceea ce rasuna din boxe e o muzica inventata de fata lui Sting. Pe de o parte, un lucru e cat se poate de sigur: exista multe momente aici in care Coco iti aduce aminte de celebrul sau tatic. Pe de alta parte, daca e sa arunci o privire asupra compozitiilor, e greu de crezut ca vei gasi ceva de genul Roxanne, Message in a bottle sau poate chiar English Man In N.Y.. Desigur, la 20 de ani nici Sting n-a fost defel un geniu muzical. Primul sau album de succes cu The Police, Oulandos d Amour a fost editat in 1978, pe cad avea 27 de ani. Asadar matematic, Coco a luat-o inaintea tatalui. Linia urmata de ea e una aproape trendy (cel putin in Marea Britanie) fiind un amestec de chitari din zona „alternativa” cu nemuritoarele sound-uri de synth readuse la moda in ultima vreme de Florence & The Machine sau chiar La Roux.

Inca din startul acestui disc, de la piesa Selfmachine e clar pentru toata lumea ca synth-urile sunt cat se poate de contagioase, piesa avand un pic si din isteria celor de la The Killers.  Noul single Spirit Golden are si el o oarecare prestanta, dar dincolo de vocea cat se poate de placuta a solistei exista multe chestiuni care nu-s chiar favorabile. In principal, e vorba de un anumit sablon al constructiilor, care oricat de interesant ri s-ar parea la inceput, devine predictibil pe parcurs. Cover-ul dupa single-ul lui Neil Young din 1970, Only love can break your heart nu reuseste sa capteze atentia prin nicio nota iar It's About to Get Worse are aceeasi soarta, nefiind deloc o piesa memorabila. Cireasa de pe tortul acestui The Constant este Caesar. Si asta nu neaparat din cauza faptului ca alaturi de Coco apare si Robyn, ci pentru atitudinea usor punk a piesei, care o recomanda a fi un fel de Blondie updatat pentru anii in curs. Deosebit de percutanta e si melodia Please Rewind, al carei refren seamana intr-o oarecare masura cu celebra piesa a celor de la The Police, Message in the bottle. Per total e un album decent. Care lasa impresia ca putea fi si mai bun. Dar poate ca daca aceasta Coco n-ar fi fost fiica lui Sting, aplauzele ar fi fost mult mai furtunoase. Asa, ele raman in zona „moderata“

Recomandari: Pentru amatorii de muzici decente, indiferent daca au auzit vreodata sau nu de Gordon Matthew Thomas Sumner.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult