Shakira - Sale el sol
Asteptari: Avand la activ peste 60 de milioane de discuri vandute in lumea intreaga, o caruta de premii si distinctii si chiar si o stea pe Hollywoof Walk of Fame, columbianca Shakira nu e taman un nume care mai are nevoie de prezentari. Discul Sale El Sol este al 7-lea material discografic din cariera.
Rezultat: Sincer, nu stiu daca intoarcerea Shakirei la radacinile ei latino – dupa pasul spre electro facut cu precedentul She Wolf – ii va fi de folos pe viitor sau nu. Din nefericire, pentru aceia care nu iubesc muzica latino, discul asta curprinde si cateva experimente din alte zone muzicale. Chestiuni care in opinia zecilor de milioane de fani ai micutei columbiene din lumea intreaga ar putea defini acest album ca fiind „eclectic”. Ei bine, din fericire, deraierile de la muzica latino nu au darul de a atrage noi fani.
Mi-e greu sa cred ca un rocker care a ascultat vreodata chitari adevarate la viata lui sa devina brusc fan Shakira, doar pentru ca piesa Tu Boca are un riff de inceput care seamana de la departare cu Dancing with myself-ul lui Billy Idol. Chiar daca piesa cu pricina e unicul moment spre rock al acestui disc, n-am cum sa nu-mi amintesc faptul ca in concertul ei pe care l-a sustinut in Timisoara, Shakira a avut parte printre altele si de un chitarist care a cantat ca muzician de turneu cu cei de la Guns n Roses! Iar pe scena, chitarile chiar s-au auzit! Desigur, socoteala de pe disc nu se potriveste cu cea din concert. Revenind la acest album in care apar printre altii Dizzee Rascal si Pitbull, trebuie sa remarc ca in ciuda faptului ca o buna parte din constructiile sonore sunt jenant de previzibile, sound-ul e „ata”. Se vede/aude ca oamenii din staff-ul ei tehnic stiu sa finiseze un produs astfel incat sa sune „curat”, chiar si pentru cele mai pretentioase urechi. Poate ca daca albumul acesta n-ar contine cate doua versiuni ale piesei care ne-a terorizat la Campionatul Mondial de Fotbal plus altele din seria Loca sau Rabiosa, ar fi chiar acceptabil si pentru categoria de mijloc. Desigur, Shakira n-are nevoie de recomandari, i se cam deschid toate usile. Face parte din acea gasca de nume care se afla pe buzele tuturor si are parte de un public fifty – fifty. Jumate o blameaza ca fiind comerciala (iar jumate din aceasta jumate n-au ascultat nicio piesa a ei cap – coada), iar ceilalti o idolatrizeaza si nu admit nici cea mai mare critica vizavi de febletea lor. A arbitra un eventual “meci” intre cele doua tabere e sinucidere curata. Pe scurt, daca ati dansat vreodata pe vreo piesa de-a ei fara a consuma tone de alcool, exista posibilitatea ca acest disc sa va pice cu tronc. E latino usurel, are bucatele de merengue s-alte cele, bunicel pentru cursuri de dansuri de societate s.a.m.d. In schimb daca n-ati simtit imboldul de a va misca diverse parti ale corpului pe aceasta muzica, nu va panicati, nu sunteti nici singurii si nu pierdeti o chestie esentiala.
Recomandari: Daca nu faceti parte din gasca celor 215 milioane de oameni de pe Pamant care au vizionat videoclipul Waka Waka pe Youtube, puteti sa ocoliti lejer Sale El Sol….
Rezultat: Sincer, nu stiu daca intoarcerea Shakirei la radacinile ei latino – dupa pasul spre electro facut cu precedentul She Wolf – ii va fi de folos pe viitor sau nu. Din nefericire, pentru aceia care nu iubesc muzica latino, discul asta curprinde si cateva experimente din alte zone muzicale. Chestiuni care in opinia zecilor de milioane de fani ai micutei columbiene din lumea intreaga ar putea defini acest album ca fiind „eclectic”. Ei bine, din fericire, deraierile de la muzica latino nu au darul de a atrage noi fani.
Mi-e greu sa cred ca un rocker care a ascultat vreodata chitari adevarate la viata lui sa devina brusc fan Shakira, doar pentru ca piesa Tu Boca are un riff de inceput care seamana de la departare cu Dancing with myself-ul lui Billy Idol. Chiar daca piesa cu pricina e unicul moment spre rock al acestui disc, n-am cum sa nu-mi amintesc faptul ca in concertul ei pe care l-a sustinut in Timisoara, Shakira a avut parte printre altele si de un chitarist care a cantat ca muzician de turneu cu cei de la Guns n Roses! Iar pe scena, chitarile chiar s-au auzit! Desigur, socoteala de pe disc nu se potriveste cu cea din concert. Revenind la acest album in care apar printre altii Dizzee Rascal si Pitbull, trebuie sa remarc ca in ciuda faptului ca o buna parte din constructiile sonore sunt jenant de previzibile, sound-ul e „ata”. Se vede/aude ca oamenii din staff-ul ei tehnic stiu sa finiseze un produs astfel incat sa sune „curat”, chiar si pentru cele mai pretentioase urechi. Poate ca daca albumul acesta n-ar contine cate doua versiuni ale piesei care ne-a terorizat la Campionatul Mondial de Fotbal plus altele din seria Loca sau Rabiosa, ar fi chiar acceptabil si pentru categoria de mijloc. Desigur, Shakira n-are nevoie de recomandari, i se cam deschid toate usile. Face parte din acea gasca de nume care se afla pe buzele tuturor si are parte de un public fifty – fifty. Jumate o blameaza ca fiind comerciala (iar jumate din aceasta jumate n-au ascultat nicio piesa a ei cap – coada), iar ceilalti o idolatrizeaza si nu admit nici cea mai mare critica vizavi de febletea lor. A arbitra un eventual “meci” intre cele doua tabere e sinucidere curata. Pe scurt, daca ati dansat vreodata pe vreo piesa de-a ei fara a consuma tone de alcool, exista posibilitatea ca acest disc sa va pice cu tronc. E latino usurel, are bucatele de merengue s-alte cele, bunicel pentru cursuri de dansuri de societate s.a.m.d. In schimb daca n-ati simtit imboldul de a va misca diverse parti ale corpului pe aceasta muzica, nu va panicati, nu sunteti nici singurii si nu pierdeti o chestie esentiala.
Recomandari: Daca nu faceti parte din gasca celor 215 milioane de oameni de pe Pamant care au vizionat videoclipul Waka Waka pe Youtube, puteti sa ocoliti lejer Sale El Sol….
Comentarii
Trimiteți un comentariu