The Jolly Boys - Great Expectation

-
Asteptari: The Jolly Boys e o formatie din Jamaica ce activeaza de prin 1955, care a trecut printr-o serie dfe schimbari de componenta si interpreteaza asa numita muzica mento.


Rezultat: Chiar daca in ultima vreme cover-urile au inceput sa fie in cantitati industriale pe toate gardurile, variantele acestor muzicieni la cateva hituri nemuritoare din repertoriul international sunt pur si simplu adorabile. Ceea ce practica oamenii acestia face parte din curentul muzical numit mento, un “verisor” apropiat al mult mai cunoscutelor ska sau reggae. E o explozie de banjos si maracas  care nu are cum sa nu te binedispuna.





Marea majoritate a variantelor mento ale acestor succese te fac sa zambesti nitel, iar spre deosebire de alti “creatori” de cover-uri temele originale nu sunt defel alterate si totusi suna cat se poate de fresh. Cel mai elocvent exemplu e varianta mirifica a celebrei Blue Monday a celor de la New Order, melodie care desi a avut parte de cel putin o suta de “tratamente” suna aici intr-un mod miraculos de proaspat. Amatorii de muzici selecte au ocazia sa asculte un Golden Brown al celor de la The Stranglers care te unge pur si simplu la suflet, iar printre celelalte bunataturi de aici se mai numara Perfect Day – ul lui Lou Reed, Passenger – ul lui Iggy Pop sau chiar Riders on the storm-ul celor de la The Doors. O alta varianta mai mult decat reusita e Rehab –ul cantat in original de Amy Winehouse, iar daca vreti sa auziti cum poate suna I Fought the Law sau Ring of Fire cantat la banjo si chitara ar fi bine sa nu ratati acest disc.

Recomandari: Pentru o seara agreabila, alaturi de hituri binecunoscute in variante inedite.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult