Vunk - Ca pe vremuri
Asteptari: Pe vremea cand Atomic TV-ul era in floare, printre piesele de acolo s-a strecurat si Independent cu Vank. La putin timp, exact acum 11 ani sa fim mai exacti trupa si-a lansat discul Voyeur, urmat mai apoi de 6 piese de 5 stele (2001) si In haine noi (2002) si un best – of prin 2004. Dupa o pauza serioasa si cat se poate de sanatoasa, baietii au revenit cu doi membri noi si un U in loc de A in titulatura. Ah, si era sa uit, plus un material discografic Ca pe vremuri.
Rezultat: A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu v-as povesti...un concert pe la mijlocul anilor 90 unde Vank a cantat pentru prima oara la Timisoara alaturi de trupa Zob. De atunci s-au schimbat destul de multe in bucataria interna a formatiei. Recent, cu ocazia lansarii acestui disc la Timisoara, Cornel Ilie, solistul formatiei, imi marturisea ca ei niciodata n-au fost punk si nici alternative. „E drept ca am fost perceputi asa, dar noi n-am fost niciodata asa ceva, n-am avut mesaje de revolta“, spunea el.
Deci, sa fim bine intelesi: discul Ca pe vremuri nu se refera la timpurile in care Sex Pistols soca o lume intreaga cu God Save The Queen. Cele zece melodii ale materialului sunt cantonate in cel mai neaos „pop“ in care din cand in cand se aud si niste chitari. Bine, bine, dar cum e cu rezultatul, va intrebati pe buna dreptate. Ei bine, depinde de context. E imoral, ingrasa dar nu scapam de judecata dubla. Daca asculti acest disc cu urechea setata pe instrumentatiile si artificiile sonore folosite de colegii de breasla din vest, pop –ul fabricat in uzina Vunk e prea prafuit pentru a fi real. In schimb, daca e sa compari piesele cu oferta pop din spatiul autohton, rezultatul nu e atat de suparator. Evident, comparatia sta in picioare la categoria pop din care se exclude „popcorn”-ul de genul Inna sau David Deejay. Vunk pedaleaza pe un pop de varsta „middle – age” situandu-se undeva in zona Bere Gratis sau Proconsul. E drept, constructiile sonore nu sunt foarte departe de iz-ul siropos al celor de la Holograf, dar sunt ceva mai variate decat baladele de gen kuschelrock ale celor de la Directia 5 sau uniformitatea pieselor lui Stefan Banica. Departe de mine gandul de a ridica in slavi muzica Vunk. Pur si simplu, stilistic e putintel mai bogata oferta decat in celelalte cazuri, chiar daca se vede cu ochiul liber ca e plin de praf. Stilul. Oricum, in zilele noastre e la moda sa fii prafuit, cel putin in arta numita muzica.
Daca in cazul muzicii straine pentru marea majoritate a oamenilor conteaza doar refrenul, la autohtone vrei/nu vrei prinzi si alte nuante. Cum ar fi „Cu trei cuvinte si un shot/Cu un sarut si un oftat/Iti intind covorul rosu pana la pat“ in Artificii pe tavan. Sau „Eu pot sa am o lume intreaga la picioarele mele/Dar in fata ta, stau in genunchi si promit inele/Ucigator, zambetul tau e doar ambasador/Locul preferat sa calatoresc e doar in ochii tai“ (La orice ora). Nu stiu exact daca are sau nu rost, far baietii incearca sa patrunda pe taramul responsabilizarii sociale, demarand o campanie care spune ca „Vreau o tara ca afara/ Sa nu ma traga nimeni pe sfoara“. Curios, inflexiunea vocii de la inceput iti da impresia de parca s-ar pregati o piesa cantata de Adi Despot. Odata cu instrumentatia e clar ca a fost doar o viziune de moment. Melodia Inconjurul lumii are nitel din ceea ce foloseste cu mult succes Muse. Care de fapt i-au copiat pe Queen. Si anume predilectia pentru coruri marete care induc ideea de grandoare. Unul din cele mai bune momente ale discului este Pleaca, piesa care merita sa devina urmatorul single de pe aici. Unica piesa realizata in colaborare este Prima noapte din ultima zi (cu Lora) si duduie de accente ABBA.
Per ansamblu, compozitiile si textele celor de la Vunk sunt mai decente decat cele care ne bubuie urechile in pop – ul autohton. Daca acestea ar fi dublate si de aranjamente muzicale ceva mai updatate, rezultatul ar fi cat se poate de satisfacator. Asa, e ca pe vremuri. Din pacate niciuna dintre cele zece piese nu are forta celei care decreta „Din 1000 de flori parfumate eu te-am cules/ Din 1000 de masti colorate tu m-ai ales/Din 1000 de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori/Cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de 1000 de ori“. Din fericire, am reusit sa purced la cele zece piese fara butonul de skip, ceea ce in termeni de muzica romaneasca inseamna ca poate fi inclus lejer in categoria „decent”.
Recomandari: Pentru cei care vor cu tot dinadinsul sa asculte un album de pop romanesc fara sa apese pe butonul skip. 33 de minute acceptabile, pentru slagarosii autohtoni...
Deci, sa fim bine intelesi: discul Ca pe vremuri nu se refera la timpurile in care Sex Pistols soca o lume intreaga cu God Save The Queen. Cele zece melodii ale materialului sunt cantonate in cel mai neaos „pop“ in care din cand in cand se aud si niste chitari. Bine, bine, dar cum e cu rezultatul, va intrebati pe buna dreptate. Ei bine, depinde de context. E imoral, ingrasa dar nu scapam de judecata dubla. Daca asculti acest disc cu urechea setata pe instrumentatiile si artificiile sonore folosite de colegii de breasla din vest, pop –ul fabricat in uzina Vunk e prea prafuit pentru a fi real. In schimb, daca e sa compari piesele cu oferta pop din spatiul autohton, rezultatul nu e atat de suparator. Evident, comparatia sta in picioare la categoria pop din care se exclude „popcorn”-ul de genul Inna sau David Deejay. Vunk pedaleaza pe un pop de varsta „middle – age” situandu-se undeva in zona Bere Gratis sau Proconsul. E drept, constructiile sonore nu sunt foarte departe de iz-ul siropos al celor de la Holograf, dar sunt ceva mai variate decat baladele de gen kuschelrock ale celor de la Directia 5 sau uniformitatea pieselor lui Stefan Banica. Departe de mine gandul de a ridica in slavi muzica Vunk. Pur si simplu, stilistic e putintel mai bogata oferta decat in celelalte cazuri, chiar daca se vede cu ochiul liber ca e plin de praf. Stilul. Oricum, in zilele noastre e la moda sa fii prafuit, cel putin in arta numita muzica.
Daca in cazul muzicii straine pentru marea majoritate a oamenilor conteaza doar refrenul, la autohtone vrei/nu vrei prinzi si alte nuante. Cum ar fi „Cu trei cuvinte si un shot/Cu un sarut si un oftat/Iti intind covorul rosu pana la pat“ in Artificii pe tavan. Sau „Eu pot sa am o lume intreaga la picioarele mele/Dar in fata ta, stau in genunchi si promit inele/Ucigator, zambetul tau e doar ambasador/Locul preferat sa calatoresc e doar in ochii tai“ (La orice ora). Nu stiu exact daca are sau nu rost, far baietii incearca sa patrunda pe taramul responsabilizarii sociale, demarand o campanie care spune ca „Vreau o tara ca afara/ Sa nu ma traga nimeni pe sfoara“. Curios, inflexiunea vocii de la inceput iti da impresia de parca s-ar pregati o piesa cantata de Adi Despot. Odata cu instrumentatia e clar ca a fost doar o viziune de moment. Melodia Inconjurul lumii are nitel din ceea ce foloseste cu mult succes Muse. Care de fapt i-au copiat pe Queen. Si anume predilectia pentru coruri marete care induc ideea de grandoare. Unul din cele mai bune momente ale discului este Pleaca, piesa care merita sa devina urmatorul single de pe aici. Unica piesa realizata in colaborare este Prima noapte din ultima zi (cu Lora) si duduie de accente ABBA.
Per ansamblu, compozitiile si textele celor de la Vunk sunt mai decente decat cele care ne bubuie urechile in pop – ul autohton. Daca acestea ar fi dublate si de aranjamente muzicale ceva mai updatate, rezultatul ar fi cat se poate de satisfacator. Asa, e ca pe vremuri. Din pacate niciuna dintre cele zece piese nu are forta celei care decreta „Din 1000 de flori parfumate eu te-am cules/ Din 1000 de masti colorate tu m-ai ales/Din 1000 de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori/Cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de 1000 de ori“. Din fericire, am reusit sa purced la cele zece piese fara butonul de skip, ceea ce in termeni de muzica romaneasca inseamna ca poate fi inclus lejer in categoria „decent”.
Recomandari: Pentru cei care vor cu tot dinadinsul sa asculte un album de pop romanesc fara sa apese pe butonul skip. 33 de minute acceptabile, pentru slagarosii autohtoni...
Comentarii
Trimiteți un comentariu