Susan Boyle - The Gift
Rezultat: Cadoul pe care ni-l face Susan Boyle e un fel de struto – camila: nu e nici un album suta la suta de Craciun, dar nici pop in acceptiunea normala a cuvantului. Probabil ca in cazul in care doamna din Scotia ar fi cantat numai piese care contin cuvantul Cristmas, ar fi iesit mai bine. Sau ca sa fiu onest, era unul din tona de discuri pregatita pentru a ne tortura urechile in aceasta perioada a anului.
Perfect Day, piesa compusa de Lou Reed in original pe albumul sau Transformer din 1972, are parte de o varianta cat se poate de sterila, care ar putea fi cantata la fel de bine in orice bar de karaoke din Timisoara. Oricum, e o alegere destul de ciudata pentru un album care se vrea a fi unul de sarbatori, avand in vedere faptul ca initial aceasta a fost o oda adusa drogurilor. Nici Hallelujah-ul lui Leonard Cohen nu reuseste sa fie o varianta interesanta, in mare parte datorita instrumentatiilor cat se poate de saracacioase, aproape romanesti. Dealtfel problema acestui cadou e exact aceasta stupizenie care se manifesta in „colorarea“ pieselor, iar vocea solistei – care este cat se poate de OK dar nimic mai mult – nu reuseste sa dea acestui disc nici macar un gram de credibilitate. Un posibil moment rasarit din acest The Gift e melodia O Come All Ye Faithful. Numai ca, stiti si voi, cu o floare nu se face primavara. Din seria cover-urilor nefericite avem aici un exemplu de „cum sa nu reinterpretezi o piesa”, care ar putea fi predata in scolile de muzica. E vorba de Dont dream its over a celor de la Crowded House. Daca asculti varianta originala iar mai apoi aceea propusa de doamna cu talent, exista toate sansele sa ramai oripilat. E clar cui ii revine aceasta onoare, nu? Partea dedicata serii de Craciun e o poveste fara prea multe cuvinte. The First Noel e aproape acceptabila dar nu se deosebeste prea mult de tonele de discuri cu aceeasi tematica cu care suntem bombardati in aceasta perioada a anului. De remarcat aici e aranjamentul aproape scotian al piesei Away in a Manger. E greu de gasit un motiv pentru care acest disc ar trebui sa isi gaseasca locul in colectia unui meloman. Pe de o parte, piesele de Craciun sunt exact asa cum avem ocazia sa ascultam in cele 4500 de celelalte discuri cu aceeasi tematica din acest an. Selectiile din zona „pop“ sunt cat se poate de penibile, deci care ar fi motivul? Bine, Susan Boyle e un produs prefabricat care spre deosebire de altii are voce, dar ne-am manifestat pe deplin recunostinta pentru talentul ei la primul ei disc, deci acum e cazul sa zicem pas.
Recomandari: In cazul in care ati gasit cadouri de Craciun pentru parinti sau bunici, nu va bateti capul cu Susan Boyle. Iar daca vreti cu adevarat ceva de Craciun, apelati cu incredere la neaosele colinde....
Comentarii
Trimiteți un comentariu