Budapest Bár - Volume 3 Zene

Asteptari: Proiectul Budapest Bár a fost inventat acum trei ani de catre Farkas Robert, un muzician din Ungaria care a facut parte si din trupa Kistehén Tánczenekar, cu scopul declarat de a da un nou imbold muzicii „tiganesti de cafenea“. Pentru primul lor album, oamenii au invitat cateva din cele mai mari nume ale muzicii maghiare pop (printre care s-au numarat membri ai trupelor Hiperkarma, Colorstar, Quimby, Kispál és a Borz si au reusit sa darame absolut toate barierele, avand concerte cu sali pline atat in locuri unde se canta muzica simfonica, cat si in cluburi, chiar si-n celebrul A 38 Hajo din Budapesta. Anul trecut, oamenii au recidivat cu un dublu – album care a purtat subtitlul Tanc (Dans), iar acest Zene (Muzica), cuprinde 24 de piese diverse si extrem de colorate.

Rezultat: Contrar titlului, Budapest Bar nu e un altfel de Buddha Bar. E muzica tiganeasca de cafenea. Sau un fel de lounge ticsit cu vioara, tambal, pian, chitara si tobe.  In cazul in care cuvinte ca inovatie sau melanj n-ar fi atat de uzitate, m-as risca sa incadrez acest produs in asa ceva. O descriere si mai precisa ar fi aceea conform careia acest dublu – disc isi propune sa unifice vechiul cu noul, sa prezinte intr-o maniera alternativa slagare si compozitii vechi.  Iar rezultatul e in mare parte stralucitor, desi se regasesc si momente mai putin inspirate. Indubitabil ceea ce rasuna din boxe e o chestie interesanta, care merita ascultata cel putin o data.

Conservatorii care au lansat teza “ce bine ca tinerii din ziua de azi se intorc la radacini“, au toate motivele sa fie in al 9 – lea cer. Fiindca mare parte din prelucrarile de aici reusesc sa pastreze intacte radacinile. Ajuns la acest capitol, trebuie sa remarc faptul ca “radacinile“ vecinilor – cel putin in acest caz - nu sunt alterate de non – valorile care pretind ca abordeaza muzica de petrecere. Desi poate fi fundalul sonor al unei petreceri, presupun ca melodiile de aici nu vor fi pe placul posesorilor de lantrui de aur groase la gat si de pitipoancele care-si au sediul in catedrala numita de ele Mall. Iinfluentele de aici sunt cat se poate de sanatoase si denota o cultura muzicala solida ce amesteca bucati de jazz cu arome de clasic rock, condimentate cu piese din repertoriul calsic. 

Daca la capitolul instrumentatii discul e unul cat se poate de previzibil, improvizatiile surprinzatoare pe alocuri confera un plus de sarm materialului. Un alt posibil plus este acela ca instrumentele electronice lipsesc cu desavarsire din aceasta colectie.  Asadar avem parte de un Little Wing dupa Jimi Hendrix, in care tambalul si muzicuta fac un tandem deosebit. Cel putin la fel de surprinzatoare e varianta de aici la compozitia lui Eric Satie numita Gymnopédies (No1, ca sa fiu mai exact). Curcubeul stilistic este completat si cu doua preluari din repertoriul regretatului argentinian Astor Piazzolla, Milonga del Angel fiind pur si simplu o piesa fermecatoare. Seria delicateselor continua chiar cu putintel Joseph Haydn sau cu o mostra din opera vilonistului spaniol Pablo de Sarasate. Iar daca e sa mai amintesc inca o cireasa de pe tort, aceea ar fi piesa lui Oscar Peterson, Salute to Bach, realizata la 300 de ani de la nasterea compozitorului, in 1985.
Albumul de fata dinamiteaza niste bariere dintre „clasic” si „modern”, fara a altera defel izul de vechi ci adaptandu-l cat se poate de misto la vremurile noastre. Desi se inscrie in trendul de gypsy – music care se imbina cu jazz-ul sau rock-ul clasic care face furori in tarile aflate la vest de noi, are cateva puncte de exceptie. Dincolo de prejudecati, muzica este de doua feluri: buna si rea, iar Budapest Bar se incadreaza lejer in prima categorie. Ar mai fi de amintit ca discul acesta a intrat pe pozitii fruntase in topul albumelor din Ungaria. De ce? Pai trecand peste faptul ca Romania nu are inca un clasament oficial de albume, imi pun o intrebare cat se poate de legitima: Oare daca am avea un top al celor mai vandute discuri in Romania, un eventual disc Bucuresti – Bar ar avea sanse sa fie in preferintele cumparatorilor?
Recomandari: Acest dublu – disc nu are contraindicatii, poate fi ascultat cu aceeasi bucurie atat de amatorii de world - music cat si de cei care aprecieaza muzica clasica , si nu face rau nici urechilor de rockeri. Desi nu e ceva inedit, maniera de impletire a stilurilor e una de neinchipuit. Recomandat oricarui pamantean care se considera meloman!