James Blunt - Some kind of trouble

Asteptari: James Blunt e un tip care-si trage seva din compozitorii anilor 70 si face un adult – oriented pop de moda veche. Muzicianul a debutat acum cinci ani cu Back to Bedlam, un disc care a inclus una din cele mai mediatizate balade ale anului, You re beutiful. Fostul soldat britanic care a participat la operatiunile din Kosovo in 1999, a mai editat un disc in anul 2007 sub numele de All the last souls.

Rezultat: Vocea pitigaiata a lui Blunt e una care n-are cum sa te lase indiferent: fie fredonezi alaturi de el si ii recunosti talentul, fie te gandesti cat de bine ar fi fost ca aceste melodii sa fi fost cantate undeva intr-un buncar al armarei britanice. Poate nu e deloc intamplator faptul ca intr-un clasament realizat de o publicatie britanica melodia You re beautiful a castigat lejer titlul de cea mai iritanta melodie a tuturor timpurilor, reusind sa intreaca pana si piesa Crazy Fog! Si de aceasta data, trademark-ul vocii plangacioase reuseste sa irite pana si cele mai calme persoane, astfel incat inainte de ascultarea acestui material va recomand sa va inarmati cu o rabdare deosebita. Desi in comunicatul de presa al acestui disc se anunta cu surle si trambite faptul ca spre deosebire de celelalte doua melodii, piesele de aici sunt mult mai optimiste, mare schimbare nu prea se observa. Dincolo de textele optimiste, aproape fiecare piesa din acest album e construita pe acelasi calapod care l-a facut celebru si care l-a ajutat sa vanda impreionanta cifra de 12 milioane de discuri din primul sau album. Adica nitel pian, acorduri soft si vocea cat se poate de „in fata”.

Single-ul Stay the night are ca tema fiorul intalnirii unei prietene de sex feminin si e unicul momenr in care discul nu e insipid, incolor si inodor. Chiar daca pentru ultima piesa, Turn me on, muzicianul incearca sa scoata atmosfera din letargie, e prea tarziu, fiindca stiti voi vorba aceea: cu o floare nu se face primavara. Urechile obisnuite cu slagarele de radio „top 40”, care nu dau prea mare importanta scheletului sonor al unei compozitii, nu vor fi deranjate prea mult de aceasta realizare. Probabil ca in anumite momente, discul poate fi unul pe care cu ingaduinta il asculti cap – coada. Depinde de structura interioara a fiecaruia. Pentru aceia care inca mai vad muzica drept o arta, Some kind of trouble e un album depresiv si neinteresant. O buna parte din stupizenia acestuia este corelata direct cu vocea „nenaturala” a muzicianului. Chiar daca nu stralucesc de fel, unele compozitii ar suna mult mai bine cu o voce ceva mai neutra.

Recomandari: Inchipuiti-va cum ar fi sa asculti pe repeat vreo doua saptamani in continuu melodia Crazy Fog. E exact starea care ti-o inspira aceasta auditie. Recomandat doar pentru aceia care au tendinte sonore sado – mazo....