Ghostland Observatory - Codename: Rondo

Atunci cand creatia unui artist este destul de greu de incadrat intr-un gen anume, „specialistii“ se intrec in a descoperi genuri numai de ei stiute, care dincolo de stupizenia unor particule alaturate alandala nu reusesc sa transmita nici o informatie ascultatorului. Cei de la Ghostland Observatory fac parte cu siguranta din categoria „greu de definit“, fiind practic o imbarligatura adesea ciudata intre sound-ul emanat de suntetizatoarele analogice si nebunia rock-ului psyhadelic. Chiar daca albumul de fata este listat printre pozitiile fruntase ale clasamentului celor mai bune albume dance din Statele Unite ale Americii, ar fi o greseala de neiertat sa comparam muzica aceasta cu sound-urile unor David Guetta sau Swedish House Mafia. E unul din cele mai intrigante discuri care mi-a fost dat sa ascult in ultima vreme. E pe alocuri Sonic Youth, in altele Chemical Brothers dar nu-i lipseste nici doza de nebunie practicata mai demultisor de Daft Punk.

Asteptari: Ghosltand Observatory e un duet american a craui muzica e descrisa ca fiind o combinatie intre electro, rock si funk de catre cei de la Allmusic si electro-dance soul rock de catre Gothamist. Albumul de fata este cel de-al 4-lea disc editat de Aaron Behrens si Thomas Ross Turner


Rezultat: Atunci cand creatia unui artist este destul de greu de incadrat intr-un gen anume, „specialistii“ se intrec in a descoperi genuri numai de ei stiute, care dincolo de stupizenia unor genuri alaturate alandala nu reusesc sa transmita nici o informatie ascultatorului. Cei de la Ghostland Observatory fac parte cu siguranta din categoria „greu de definit“, fiind practic o imbarligatura adesea ciudata intre sound-ul emanat de suntetizatoarele analogice si nebunia rock-ului psyhadelic. Chiar daca albumul de fata este listat printre pozitiile fruntase ale clasamentului celor mai bune albume dance din Statele Unite ale Americii, ar fi o greseala de neiertat sa comparam muzica aceasta cu sound-urile unor David Guetta sau Swedish House Mafia. E unul din cele mai intrigante discuri care mi-a fost dat sa ascult in ultima vreme, in primul rand gratie dificultatilor intampinate atunci cand vrei sa etichetezi cu tot dinadinsul aceasta muzica. E pe alocuri Sonic Youth, in altele Chemical Brothers dar nu-i lipseste nici doza de nebunie practicata mai demultisor de Daft Punk.

Din pacate, dincolo de idei si amestecuri, per ansamblu materialul acesta reuseste sa dezamageasca prin lipsa de coeziune. Acesta poate fi unica inrudire a Codename : Rondo – ului cu materialele „dance“: e greu de ascultat cap – coada chiar daca are cateva momente absolut dementiale. That s right are parte de o portiune extrasa parca din visteria trupelor de rock alternativ, dar vocoderul mult prea repetitiv reuseste sa strice din magia piesei. Melodia care da titlul albumului este o povestioara care n-are nici o noima, iar atunci cand se termina rasufli usurat: e unul din momentele acelea care n-ar fi trebuit sa fie inclus pe nici un disc, indiferent de gen. Glitter, in schimb este una din acele piese care are darul de a te trezi din amorteala, iar vocea usor pitigaiata arunca un aer de minimal – punk cat se poate de izbutit atmosferei. Give me the beat emana un aer cat se poate de pregnant de Queen, imbogatit cu niste sound-uri scoase parca din bagajul celor de la D.A.F. si reuseste sa incline balanta pieselor decente ale albumului. Una din cele mai intrigante piese de aici poarta titlul de Mama, si este - ati banuit - o balada. Scoasa parca din epoca Pink Floyd sau chiar Yes, si care cu siguranta nu te astepti s-o auzi pe un disc de o asemenea factura. Un disc ciudat n-are cum sa se termine decat in acelasi mod, asa ca n-am ramas absolut deloc mirat cand in  Kick Clap Speaker vocea este a unui McIntosh. Iar elementele de Daft Punk isi fac aparitia exact la tanc pentru a acorda melodiei statutul de „dubioasa“. Muzica americanilor e atat de minimala pe alocuri incat ai impresia ca intreg conceptul e o gluma. Pare-se ca spectacolele live ale celor de la Ghostland Observatory sunt adevarate happening-uri, grupul avand o faima de „live“ band. Din pacate discul acesta nu reuseste sa convinga, chiar daca are cateva scantei interesante.

Recomandari: Exista aici doua – trei piese care merita sa fie ascultate pe repeat, dar restul e obositor. Pentru pasionatii de ciudatenii „cu orice chip“....