Antidot la slagarele de azi: Curry & Coco
A existat o perioada pe la sfarsitul anilor 70, cand punkerii si-au schimbat chitarile pe sintetizatoare si au inventat un nou stil. Francezii Thomas Pliem si Sylvain Przybylski readuc in atentie perioada respectiva printr-un disc cu un sound salbatic si cu mult vino-ncoa. We are beauty emana o mireasma care itit aduce aminte de vremurile in care legea topurilor o faceau nume ca Devo, The Human League, Cabaret Voltaire, Gang of Four, Joy Division sau compozitiile lui Giorgio Moroder. Fiecare piesa din acest album e un potential hit si totodata un antidot la slagarele pop care au invadat clasamentele zilelor noastre.
Asteptari: Nu e secret: francezii au reusit intotdeauna sa faca o muzica mai „altfel“. Fie ca a fost vorba de evergreen-uri, rock, pop sau dance, oamenii au ocolit cu abilitate cliseele prezente pe continent si au creat adevarate capodopere. Curry & Coco promite sa devina un alt nume care sa demonstreze aceasta teorema, albumul lor de debut We are beauty avand toate ingredientele unui disc care merita sa fie privit cu deosebita atentie.
Rezultat: A existat o perioada pe la sfarsitul anilor 70, cand punkerii si-au schimbat chitarile pe sintetizatoare si au inventat un nou stil disco care a fost considerat la vremea respectiva bastardul garage – rock-ului. Francezii Thomas Pliem si Sylvain Przybylski readuc in atentie perioada respectiva printr-un disc cu un sound salbatic si cu mult vino-ncoa. Daca e sa dam crezare faptului ca fiecare disc lasa in urma sa un „parfum” stilistic, dupa auditia acestui We are beauty mirosul care iti ramane intiparit este unul care readuce in memorie vremurile in care Devo, The Human League, Cabaret Voltaire, Gang of Four, Joy Division sau compozitiile lui Giorgio Moroder erau nu numai en – vogue, dar si bine realizate. Va mai amintiti vremurile in care si in muzica pop existau influente asa – numite underground, in care compozitiile nu erau toate pe acelasi calapod, cand exista autenticitate? Oricare ar fi raspunsul, cei de la Curry & Coco reusesc sa fie originali.
Prima piesa a discului Who’s Next aseaza lucrurile intr-o matca bine definita, fiind un hit contagios. Lucrurile merg in directia buna si prin Top of the pop, o melodie care cu siguranta ar merita sa ajunga in fruntea clasamentelor iar Boys from the North e o tema instrumentala care este scoasa parca dintr-un serial de genul Starsky & Hutch. N-am inteles de ce single-ul Sex is fashion – adorabil dealtfel – e in doua variante. Daca cea originala pastreaza din plin strigatul de lupta din vremea punk-ului, remixul realizat de Auto anihileaza cat se poate de pregnant sentimentul, indulcind piesa pentru ringurile de dans. O alta mostra de originalitate rasare odata cu Dancing like a monkey, o piesa care dupa cum ii zice si numele te face sa dansezi de unul singur. Deosebit de percutanta este si Yummy Mummy, care incepe de parca ar fi D.A.F. dar devine cat se poate de pop pe parcurs, fiind un alt punct de atractie al albumului. Meteors aluncea nitel spre italo – disco iar la Ultrasonic nu ai cum sa nu-ti aduci aminte de Yazoo, cel putin din perspectiva intermezzo-urilor facute de clapa care suna cat se poate de vintage.
Daca e sa ne luam dupa influentele declarate ale celor doi francezi acestea ar fi intr-o ordine absolut aleatorie Blondie, AC/DC, LCD Soundsystem, Beethoven si Giorgio Moroder. Categoric, am putea aduga la acestea alte sase pagini, dar totul ar fi in zadar. Fiindca oamenii acestia suna cand punk, cand dance, cand agresiv, cand linistit. De toate pentru toti, dar in doze cat se poate de echilibrate. We are beauty suna cam cum ar fi trebuit s-o faca noul disc LCD Soundsystem. Se vede de la o posta faptul ca oamenii au o abordare absolut originala a compozitiei si instrumentatiei. Carcotasii ar putea adauga intr-un stil old – school. Perfect adevarat, dar cu ce schimba aceasta constatare datele problemei? Jean Daniel Beauvallet, criticul muzical al revistei franceze Les Inrockuptibles a descris muzica celor doi ca fiind „ca si cum Kratfwerk si Jackson 5 ar face sex in gimnaziu“. Fiecare piesa din acest album e un potential hit si totodata un antidot la slagarele pop care au invadat clasamentele zilelor noastre.
Recomandari: Poate fi o auditie mai mult decat incantatoare pentru acei oameni a caror urechi nu trepideaza la muzica de duzina difuzata de Europa/Kiss/Zu si care stiu sa aprecieze abordari oarecum neconventionale pentru vremurile noastre, dar care devin adorabile pentru toata lumea. Care stie sa discearna, evident.
Asteptari: Nu e secret: francezii au reusit intotdeauna sa faca o muzica mai „altfel“. Fie ca a fost vorba de evergreen-uri, rock, pop sau dance, oamenii au ocolit cu abilitate cliseele prezente pe continent si au creat adevarate capodopere. Curry & Coco promite sa devina un alt nume care sa demonstreze aceasta teorema, albumul lor de debut We are beauty avand toate ingredientele unui disc care merita sa fie privit cu deosebita atentie.
Rezultat: A existat o perioada pe la sfarsitul anilor 70, cand punkerii si-au schimbat chitarile pe sintetizatoare si au inventat un nou stil disco care a fost considerat la vremea respectiva bastardul garage – rock-ului. Francezii Thomas Pliem si Sylvain Przybylski readuc in atentie perioada respectiva printr-un disc cu un sound salbatic si cu mult vino-ncoa. Daca e sa dam crezare faptului ca fiecare disc lasa in urma sa un „parfum” stilistic, dupa auditia acestui We are beauty mirosul care iti ramane intiparit este unul care readuce in memorie vremurile in care Devo, The Human League, Cabaret Voltaire, Gang of Four, Joy Division sau compozitiile lui Giorgio Moroder erau nu numai en – vogue, dar si bine realizate. Va mai amintiti vremurile in care si in muzica pop existau influente asa – numite underground, in care compozitiile nu erau toate pe acelasi calapod, cand exista autenticitate? Oricare ar fi raspunsul, cei de la Curry & Coco reusesc sa fie originali.
Prima piesa a discului Who’s Next aseaza lucrurile intr-o matca bine definita, fiind un hit contagios. Lucrurile merg in directia buna si prin Top of the pop, o melodie care cu siguranta ar merita sa ajunga in fruntea clasamentelor iar Boys from the North e o tema instrumentala care este scoasa parca dintr-un serial de genul Starsky & Hutch. N-am inteles de ce single-ul Sex is fashion – adorabil dealtfel – e in doua variante. Daca cea originala pastreaza din plin strigatul de lupta din vremea punk-ului, remixul realizat de Auto anihileaza cat se poate de pregnant sentimentul, indulcind piesa pentru ringurile de dans. O alta mostra de originalitate rasare odata cu Dancing like a monkey, o piesa care dupa cum ii zice si numele te face sa dansezi de unul singur. Deosebit de percutanta este si Yummy Mummy, care incepe de parca ar fi D.A.F. dar devine cat se poate de pop pe parcurs, fiind un alt punct de atractie al albumului. Meteors aluncea nitel spre italo – disco iar la Ultrasonic nu ai cum sa nu-ti aduci aminte de Yazoo, cel putin din perspectiva intermezzo-urilor facute de clapa care suna cat se poate de vintage.
Daca e sa ne luam dupa influentele declarate ale celor doi francezi acestea ar fi intr-o ordine absolut aleatorie Blondie, AC/DC, LCD Soundsystem, Beethoven si Giorgio Moroder. Categoric, am putea aduga la acestea alte sase pagini, dar totul ar fi in zadar. Fiindca oamenii acestia suna cand punk, cand dance, cand agresiv, cand linistit. De toate pentru toti, dar in doze cat se poate de echilibrate. We are beauty suna cam cum ar fi trebuit s-o faca noul disc LCD Soundsystem. Se vede de la o posta faptul ca oamenii au o abordare absolut originala a compozitiei si instrumentatiei. Carcotasii ar putea adauga intr-un stil old – school. Perfect adevarat, dar cu ce schimba aceasta constatare datele problemei? Jean Daniel Beauvallet, criticul muzical al revistei franceze Les Inrockuptibles a descris muzica celor doi ca fiind „ca si cum Kratfwerk si Jackson 5 ar face sex in gimnaziu“. Fiecare piesa din acest album e un potential hit si totodata un antidot la slagarele pop care au invadat clasamentele zilelor noastre.
Recomandari: Poate fi o auditie mai mult decat incantatoare pentru acei oameni a caror urechi nu trepideaza la muzica de duzina difuzata de Europa/Kiss/Zu si care stiu sa aprecieze abordari oarecum neconventionale pentru vremurile noastre, dar care devin adorabile pentru toata lumea. Care stie sa discearna, evident.
Comentarii
Trimiteți un comentariu