Fratii chimici sunt pe cai mari: Further

Discul acesta nu e ceva la care te asteptai. Nu e nici unul care sa te dea pe spate dar nici din categria de evitat. Spre deosebire de vremurile in care fratii chimici puneau accent pe partile vocale, aici putinele voci din cele opt piese sunt folosite mai mult pentru a sublinia anumite pasaje instrumentale. Cei care se asteapta sa gaseasca vreun hit de genul Galvanize sau Hey boy, Hey Girl vor ramane cu buzele umflate: nici una din piese nu are „statut” de posibil slagar.
Asteptari: Cred ca sunt in asentimentul tuturor cand imi permit sa-I declar pe cei de la Chemical Brothers drept pionierii muzicii electronice moderne. Cel putin din anii 90 incoace.  Tom Rowlands si Ed Simons au dat lovitura cu Exit Planet Dust care s-a vandut in un milion de exemplare iar Further este al 7-lea album al lor, care vine dupa trei ani de la We are the night.
Rezultat: Discul acesta nu e ceva la care te asteptai. Nu e nici unul care sa te dea pe spate dar nici din categria de evitat. Spre deosebire de vremurile in care fratii chimici puneau accent pe partile vocale, aici putinele voci din cele opt piese sunt folosite mai mult pentru a sublinia anumite pasaje instrumentale. Cei care se asteapta sa gaseasca vreun hit de genul Galvanize sau Hey boy, Hey Girl vor ramane cu buzele umflate: nici una din piese nu are „statut” de posibil slagar.
Piesa de deschidere Snow este una cat se poate de psihadelica, fara parte de percutie cu o chitara undeva in fundal care la un moment dat este in deplina rezonanta cu synth-urile folosite. Chiar dupa aceasta deschidere destul de ciudata, care prevesteste latura experimentala a acestui disc, intra in ecuatie una din piesele cele mai ciudate de aici: Escape Velocity. Cele 12 minute ale piesei sunt extraordinar de bine structurate: exista aici momente in care ascultatorul este plimbat cand in niste crescendo-uri care anunta o posibila explozie dar si bucatele de o acalmie care reusesc sa sporeasca si mai intens caracterul dinamic al constructiei sonore. Another world indeparteaza pentru putin timp perceptia de „experimental” a discului fiind undeva in zona „spre dans” dar Dissolve reuseste sa cocheteze din nou cu sound-urile nu atat de prietenoase ale muzicii destinate ringurilor de dans. Unica piesa care aminteste intrucatva de beat-urile criminale de genul Do it again este melodia Horse Power. Single-ul de promovare Swoon are apanajul celei mai percutante piese de pe acest material al celor de la Chemical Brothers. Doar ca in lipsa unei voci proeminente si a unui refren usurel, piesa n-a reusit sa aibe prea mare impact comercial. O ucigatoare combinatie intre kraut rock si elemente electronice izvoresc din K+D+B, iar finalul Wonders of the deep nu este nici pe departe asa cum m-as fi asteptat.
Further poate oferi surprize de tot felul, si din acelea „mai putin placute”. Si totusi merita a fi ascultat cap – coada, macar in virtutea vremurilor bune, cand oamenii astia chiar rupeau tot. Nu e cazul cu Further, dar nu e un disc de ocolit.
Recomandari: Pentru minimalisti zilelor noastre care vor sa descopere ca exista si muzica electronica facuta „cu cap”. Chiar si pentru vechii fani, cu precizarea ca e undeva in plutonul de mijloc al discografiei fratilor chimici.