Devo, dupa 20 de ani de pauza

-
Mai era nevoie de un album Devo dupa 20 de ani de pauza? Categoric, DA! Dincolo de toate, oamenii acestia reusesc sa le dea peste nas multora din trupele asa zis alternative din zilele noastre. Cum? Printr-un disc ce cuprinde o energie debordanta. Un disc pe care dupa ce-l asculti ramai cu un vibe pozitiv. Asta lipseste multora din trupele din zilele  noastre: bucuria de a fi pe scena, de a canta, de a transmite un mesaj care sa-ti descreteasca fruntea. Chiar daca nu cuprinde hituri si nu face parte din categoria albumelor revolutionare, discul merita auditii succesive. E fresh....
Asteptari: Exact la 20 de ani dupa ultimul album realizat de legendara trupa de new wave americana Devo, melomanii au parte de ceva pentru fiecare. Amestecul de punk, art rock, post-punk si New Wave practicat de trupa a fost unul care a lasat urme adanci in istorie. Si totusi, mai era nevoie de un nou album Devo, dupa 20 de ani?
Rezultat: Categoric raspunsul este DA! Primul argument in favoarea acestei afirmatii este acela ca sound-ul lor este cel de dinainte de 1982, cand albumul Oh No! Its Devo a adus ultimele chestii cu adevarat interesante. Asadar, fara nici o exagerare, e un comeback dupa aproape 30 de ani. Desi au in echipaj oameni trecuti de 60 de ani, Devo nu suna deloc batranesc. Din contra, cele 12 melodii de aici suna la fel de agresiv ca Whip It, piesa care a fost cel mai mare slagar al trupei. Un al doilea argument pentru a sublinia maiestria acestui album este acela ca oamenii acestia nu si-au pierdut defel din umor, inclusiv titlul – Something for everybody – fiind cat se poate de sugubat. Tare as vrea sa vad reactia unui fan Holograf, Inna sau Voltaj dupa auditia acestui disc al carui titlu sugereaza ca are de toate pentru toti…..
Daca spun ca piesa de debut Fresh suna car se poate de proaspat, e ceva previzibil, nu? Dar asa e. Poate fi destul de greu sa explici in cuvinte de ce sound-ul unei asemenea trupe e fresh. Categoric, e mult mai usor sa ciulesti urechile si dilema e rezolvata. Nu e fresh in acceptiunea cuvantului din zilele noastre. Nu e dubstep, lounge, emo si nici macar fusion. E undeva intre punk si new wave, dar car se poate de percutant. Mind games incepe cu niste sunete scoase parca din jocul Sonic The Hedgehog iar piesa reuseste sa fie in partea cat se poate de inspirata a acestui album. Si Step up are o savoare aparte.  Culmea e ca ideea celor de la Devo, exprimata inca din anii 70, conform careia omenirea se afla intr-un proces de regres (de-evolution) este una care astazi are tot mai multi adepti. Daca e sa amintim un alt motiv pentru care acest disc nu ar trebui sa lipseasca din colectia oricarui meloman care se respecta ar fi Dont shot (Im a man). Se prea poate ca oamenii care asculta acest disc sa gaseasca o sumedenie de sound-uri cunoscute. Din felia Klaxons, LCD Soundsystem sau o sumedenie de alte formatii actuale. Doar ca, cei de la Devo au cantat aceasta muzica inca de pe vremea cand numele amintite se aflau la gradinita.  Later is now are un pic de Depeche Mode in ea. Nu toate piesele reusesc sa fie la inaltime. No place like home e una din acele piese care e undeva intre o parodie si o piesa „bagata” la gramada pe disc, pentru a il umple. Chiar si Later is on e nitel plictisitoare. Cu toate aceste minusuri, Something for everybody este un disc cat se poate de solid, care emana veselie, buna – dispozitie si bun – gust.
Dincolo de toate, oamenii acestia reusesc sa le dea peste nas multora din trupele asa zis alternative din zilele noastre. Cum? Printr-un disc ce cuprinde o energie debordanta. Un disc pe care dupa ce-l asculti ramai cu un vibe pozitiv. Asta lipseste multora din trupele din zilele  noastre: bucuria de a fi pe scena, de a canta, de a transmite un mesaj care sa-ti descreteasca fruntea. Devo reuseste acest lucru la aproape 30 de ani de la ultima lor strigare si pentru asta merita aplauze furtunoase.
Recomandari: Orice meloman care nu face parte din categoria snobilor sau a superficialilor, va gasi ceva bun in acest comeback. Chiar daca nu cuprinde hituri si nu face parte din categoria albumelor revolutionare, discul merita auditii succesive. E fresh….

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult