Asteptari: Pentru cei care nu sunt straini de zona muzicii electronice si mai cu seama a dubstep-ului Mount Kimbie este un nume care n-are nevoie de prezentari. Dupa cateva remixuri si doua E.P. – uri, Crooks & Lovers este albumul de debut pentru duo-ul Dominic Maker si Kai Campos.
Rezultat: Recunosc, majoritatea muzicii ce poarta eticheta dubstep este una care nu-mi inspira prea mare incredere. Ceea ce razbate insa din boxe in cazul acesta e ceva dincolo de granite stilistice, desi aparent ritmul este din categoria de mai sus. Prima constatare e aceea ca muzica aceasta are o spatialitate deosebita. Exista aici mostre sonore care te pot duce cu gandul la Burial sau Air France, cu deosebirea ca oamenii acestia navigheaza intr-un fel de dubstep caruia i se adauga un topping de sample-uri vocale absolut terifiante. Drept urmare produsul final este de un minimalism feroce, un fel de post – dubstep – daca vreti. Un alt plus este acela ca constructia pieselor nu este din categoria „pe aceeasi linie”. Spre deosebire de cohorta de artisti carora le place sa fie incadrati in minimal si care se chinuie parca cu tot dinadinsul sa fie tot mai neintelesi prin repetarea unor banalitati pana la epuizare, Mount Kimbie exceleaza prin sonoritati cu o atmosfera aparte si sunete bogate. E drept, produsul rezultat nu poate fi descris defel ca unul accesibil pentru marea majoritate a maselor, dar are un farmec aparte. E un fel de dance – music pe care nu poti dansa, dar care are o pleiada de calitati incontestabile.
Inceputul Tunnelvision nu anunta nimic din bogatia de sunete care se revarsa mai tarziu din acest conglomerat electronic de exceptie. Chiar daca nu poate ridica pretentia de „best moment”, Would know are darul de a pregati ascultatorul pentru ceea ce urmeaza, iar basul piesei este unul care merita sa fie ascultat cu mare atentie. Chitara acustica inserata in Before I move off confera un feeling „industrial” piesei iar vocile folosite adesea pe „reverse” reusesc sa creeze o atmosfera hipnotica. Momentul de glorie soseste odata cu track-ul numarul patru care poarta numele de Blind Night Errand. Combinatia castigatoare intre Mr. Oizo si Burial are incursiuni intr-o sumedenie de substiluri electronice si impresioneaza prin omogenitate. Adratik in schimb muta spectrul sonor in zona beat-urilor hip hop, care insa sunt „tratate” cu o delicatete aparte. Seria de trei melodii care urmeaza – Carbonated, Ruby si Ode To Bear – demonstreaza faptul ca oamenii acestia stiu sa compuna muzica, folosind exact sunetele care trebuie, fara nici un execes si fara nici o secunda de armonie care sa nu fie esentiala in compozitia piesei. Si Field are un sarm aparte iar Mayor si Between Time inchid in forta acest debut absolut fulminant.
Atmosfera degajata de acest disc este una mult mai apropiata de genurile ambient sau chill out, decat de ceea ce numim astazi „dance – music”. Ca si pionerii muzicii post – rock care au folosit feeling-ul rock si au creat o muzica cinematica, si cei de la Mount Kimbie reusesc sa duca dubstep-ul intr-o alta zona. Care s-ar putea sa nu fie pe placul acelora care aprecieaza dubstep-ul doar pentru ca e cool sa dansezi sambata noaptea pe asa ceva, ci mai degraba pentru aceia dintre melomani care chiar stiu cum sa asculte ceva nou. Desi are bucatele din dubstep-ul care face furori in randul amatorilor de dans, albumul acesta e mai degraba unul care poate fi apreciat la adevarata lui valoare de catre cei care au prins Aphex Twin sau sunt curiosi de sunetele lui Mathew Herbert. E muzica electronica care nu se adreseaza neaparat picioarelor.
Recomandari: In caz ca suneti curiosi de care mai sunt directiile din zona muzicii electronice de astazi, nu ratati albumul. E un material care merita sa intre-n topul celor mai „cool” aparitii ale anului in curs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu