De ascultat

Discul este o bijuterie sonora care are toate sansele sa fie declarat unul din cele mai interesante realizari ale anului. Si poate chiar sa-I mai aduca lui Herbie Hancock inca un premiu Grammy. Evident, un disc cu atatea vedete insiruite una langa alta nu prea ar avea cum sa dea gres. Simpla lor aparitie pe coperta discului atrage o curiozitate sporita, dar talentul lui Herbie Hancock de a le „amesteca” astfel incat sa genereze un ghiveci interesant e de necontestat. Cu toate rezervele vizavi de albumele de cover-uri atat de putin necesare in lumea noastra, trebuie sa declar acest disc ca fiind unul din cele mai interesante aparitii ale anului. In domeniul jazz, of course. Asteptari: Herbie Hancock e un om care de aproape cinci decenii este un explorator sonor. Fie ca a cantat alaturi de Miles Davis in anii 60 sau a navigat in electro – funk – ul anilor 80, Herbie a scris istorie prin compozitiile sale. Cu 46 de albume la activ si nu mai putin de 12 premii Gra...

Odiseea fratilor Gallagher a fost una cat se poate de interesanta pe parcursul primelor trei albume. Atunci cand trupa canta  despre dorinta  de a deveni superstar. In momentul cand  acest lucru s-a realizat, lucrurile s-au cam schimbat,l dar asta e alta poveste. Indiferent ca ne place sau nu, Oasis a reprezentat un fenomen cultural britanic al ultimilor ani, iar Time Flies reprezinta dovada care subliniaza acest fapt. Asteptari: Exista trupe si formatii. Ba chiar si chestii care reprezinta ceva mai mult decat o adunatura de muzicieni care canta. Chestii care pot fi incadrate in categoria fenomen. Una din acestea poarta numele de Oasis. Ar fi nedrept sa amintesc si de eticheta de peste 70 de milioane de discuri vandute de-a lungul timpului. Deci, nu are cum sa fie o surpriza faptul ca atunci cand fenomenul s-a destramat, e nevoie de o retrospectiva. Rezultat: Spre deosebire de best – of – ul Stop the clocks, aparut acum patru ani, antologia Time ...

Chiar daca fac abstractie de faptul ca discul acesta a fost inregistrat in studio fara prea multe retusuri (mai pe romaneste, natural, fara procesari ulterioare) discul acesta suna bestial. Nu doar pentru ca are un sunet adevarat, nealterat. Si nici doar pentru faptul ca absolut toate piesele sunt inchegate pana la maxim. Un alt atu este si acela ca nu contine preluari. Din pacate si in lumea blues-ului e la moda sa strecori piese arhicunoscute, pentru a “indulci” ascultatorul. Tom Petty nu face compromisuri si acest fapt este de laudat. Asteptari: Domnul care anul acesta implineste 60 de ani, Tom Petty este una din figurile legendare ale muzicii americane rock n roll, care e “in bransa” de vreo 34 de ani. Ar trebui sa sune cunoscut pentru cei care au auzit vreodata Free Falling. Sau de Travelling Willburries. Oricum, domnul care a scos acest album alaturi de The Heartbreakers se poate mandri cu faptul ca a vandut in intreaga sa cariera vreo 60 de milioane de ex...

Trecut-au zilele cand Ozzy era Prince of Darkness. Astazi el e o versiune “updatata” a vechiului membru Black Sabbath, o oglinda a reality – show – urilor actuale, un rocker care spune lucruri traznite despre casa, familia si sotia sa. Iar muzica, hmmm nici ea nu mai e ceea ce a fost odata. Exact ca si-n eforturile sale precedente, si acest album este unul mediocru, prea – mult “slefuit“ astfel incat sa sune bine. Chiar daca in ceea ce priveste echipa de colaboratori nu exista obiectii si exista si portiuni digerabile, per ansamblu Scream nu transmite emotii, cel putin nu din acelea de la care ne-am fi asteptat de la binecunoscutul muzician. Asteptari: Supranumit Godfather of Heavy Metal sau Prince of Darkness, Ozzy Osbourne este o figura legendara a muzicii rock actuale. Scream este cel de-al 10-lea album solo al muzicianului. Rezultat: Trecut-au zilele cand Ozzy era Prince of Darkness. Astazi el e o versiune “updatata” a vechiului membru Black Sabbath, o oglinda a...

Imaginati-va pret de cateva clipe ca muzicienii sunt niste capitani de vas. Fiecare isi propune sa ajunga intr-un loc anume si pentru asta isi angajeaza marinari (instrumentisti) si specialisti. Odata stabilita destinatia nu mai ramane decat ruta de navigare. Majoritatea aleg liniile cunoscute, pentru un voiaj linistit. Aici se incadreaza si Katie a noastra.  Altii dimpotriva sunt temerari, inovatori, deschisi la experimente. Nu e cazul aici. The House e usurel, digerabil, dar nu pentru capitanii de vas care vor sa exploreze minunatul Ocean al Muzicii. Asteptari : Creatoarea hitului Nine Million Bicycles Katie Melua e o tanara nascuta in Giorgia, care la 8 anisori s-a mutat in Irlanda de Nord si mai apoi la 14 in Anglia. Primul ei album Call off the Search, s-a vandut in 1,8 milioane de exemplare iar The House este al 4=-lea material discografic pentru solista care anul acesta implineste 26 de ani. Rezultat : Imaginati-va pret de cateva clipe ca muzicieni...

Nigel Kennedy e un adevarat saman al viorii, un tip care cu muzica lui ofera veriga lipsa dintre Johan Sebastian Bach, Duke Ellington si Jimi Hendrix. Muzica lui este traita, nu doar cantata iar acest fapt emana si din Shhh!, un disc – conform asteptarilor – situat undeva la mijlocul dintre jazz si clasica. Albumul poate fi un test pentru melomanii „seriosi“, fiindca improvizatiile din piese pot pune la grea incercare nivelul de „acceptabilitate” al altor stiluri. Asteptari: Provenind dintr-o familie “axata” pe muzica clasica, Nigel Kennedy a reusit sa vanda peste 2 milioane de discuri din The Four Seasons al lui Vivaldi, inregstrat in 1989, album care a ramas timp de un an pe prima pozitie a clasamentului britanic de muzica clasica.Acum 11 ani a facut un album dupa compozitiile lui Hendrix, iar din 2005 de cand a scos primul disc la casa de discuri Blue Note s-a concentrat mai mult asupra jazz-ului. Rezultat: Nigel Kennedy e un adevarat saman al viorii, un ti...

Primul album de studio dupa 17 ani de pauza al celor de la The Steve Miller Band nu contine hituri de genul Abra-abra-cadabra /I want to reach out and grab ya. Cele zece piese de aici sunt cover-uri dupa piese care i-au influentat tineretea solistului trupei. Dincolo de posibila dezamagire ca nu avem compozitii noi, Bingo! este un disc care curge "snur" fiind un adevarat party - killer pentru un gratar cu motoare sau pentru o seara de blues de la mama lui de acasa. Asteptari : A fost o vreme in care melodiile Fly Like An Eagle, The Joker sau Take The Money And Run se difuzau la posturile de radio cel putin ca Inna, Play and Win si Smiley la un loc. Chiar daca piesele acestea sunt in heavy – rotation la posturile de radio care difuzeaza clasic – rock se prea poate ca multi sa nu stie ca au trecut 17 ani de cand Steve Miller Band n-a mai scos nimic nou. Ei bine, situatia s-a schimbat cu Bingo! primul material discografic dupa Wide River, aparut in 1993. ...

Discul asta are un efect naucitor, de parca ai asculta doua albume ale lui Gabriel Cotabita unul dupa altul. Dincolo de toate, principala hiba a acestui album este aceea ca aproape toate piesele sunt cat se poate de predictibile. Da, categoric nu m-as fi asteptat de la un ecologist din Hawaii sa cante death metal. Mai degraba space disco. Dar ceea ce iese de aici e o ruda a rock-ului. Rock naiv care poate pentru unii poate fi sinonim cu notiunea de „happy music”. S-ar putea ca cei care il indragesc pe Jack Johnson sa asocieze muzica lui cu exotica tara din care provine. Si in consecinta, in minutele pieselor sa se viseze intr-o excursie acolo. Pentru mine unica excursie a acestui disc a fost una in tinuturile plictiselii strasnice.... Asteptari: Jack Johnson este fiul unui surfer cunoscut, care si-a inceput cariera sportiva la cinci ani si si-a terminat-o la 17, in urma unui accident. De atunci a reusit sa vanda aproximativ opt milioane de discuri, To the sea...

Discul acesta nu e ceva la care te asteptai. Nu e nici unul care sa te dea pe spate dar nici din categria de evitat. Spre deosebire de vremurile in care fratii chimici puneau accent pe partile vocale, aici putinele voci din cele opt piese sunt folosite mai mult pentru a sublinia anumite pasaje instrumentale. Cei care se asteapta sa gaseasca vreun hit de genul Galvanize sau Hey boy, Hey Girl vor ramane cu buzele umflate: nici una din piese nu are „statut” de posibil slagar. Asteptari: Cred ca sunt in asentimentul tuturor cand imi permit sa-I declar pe cei de la Chemical Brothers drept pionierii muzicii electronice moderne. Cel putin din anii 90 incoace.  Tom Rowlands si Ed Simons au dat lovitura cu Exit Planet Dust care s-a vandut in un milion de exemplare iar Further este al 7-lea album al lor, care vine dupa trei ani de la We are the night. Rezultat: Discul acesta nu e ceva la care te asteptai. Nu e nici unul care sa te dea pe spate dar nici din categria ...

Cunoscuti pentru sound-ul lor psychobilly, dark electronic, industrial cu sample-uri grele si voci maniace, Alien Sex Fiend si-au creat un nume aparte in scena gothic – rock- ului. Albumul Death Trip vine dupa sase ani de pauza, timp in care amatorii de asemenea muzici pare-se ca s-au imputinat. Daca faceti parte din felia aceea care iubeste muzica facila, e clar ca discul acesta este de evitat din start. Constructiile greoie si maniera de exprimare impinsa adesea la stadiul de experiment confera discului un statut de “pour le connaisseurs”. Asteptari: Cunoscuti pentru sound-ul lor psychobilly, dark electronic, industrial cu sample-uri grele si voci maniace, Alien Sex Fiend si-au creat un nume aparte in scena gothic – rock- ului. Albumul Death Trip vine dupa sase ani de pauza, timp in care amatorii de asemenea muzici pare-se ca s-au imputinat. Rezultat: Daca faceti parte din felia aceea care iubeste muzica facila, e clar ca discul acesta este de evitat din sta...

Discul acesta este unul imprevizibil, cu o varietate stilistica rara intalnita in randul artistilor din tagma hip hop. Chiar si pentru cineva care stie doar „schnelle, schnelle, das ist gut” e o auditie cat se poate de reconfortanta. Indubitabil, farmecul celor de la Die Fantastichen Vier se datoreaza instrumentalelor extrem de vioaie si percutante, apropiate oarecum de cele abordate cu atata iscusinta de muzicienii francezi ai genului. E rap-ul european in splendoarea sa, o muzichie plina de culoare si savoare, consumabila si de amatorii de pop. Asteptari : Una din primele trupe care a cantat rap in Germania, Die Fantastiche Vier a reusit sa reinvigoreze hip – hop – ul cu niste texte cat se poate de iscusite. Gratie hitului Die Da in 1992 germanii au devenit cunoscuti in intreaga lume iar dupa cateva discuri care au ocupat primele pozitii ale clasamentelor in Germania au revenit cu  Für Dich Immer Noch Fanta Sie. Rezultat : Discul acesta este unul imprevizi...

Discul de debut al timisorenilor este fara nici o indoiala un album de exceptie pentru piata romanesca. Se prea poate ca muzica celor de la Persona sa nu fie mega – prietenoasa in mod instant. Suburbia Afterlife necesita o ascultare mai aprofundata dar te rasplateste in final. E ca un joc de noroc, desigur, dar unul care merita sa fie jucat. E o muzica placuta, chiar daca carcotasii pot comenta ca “afara” acest stil a facut valuri in anii trecuti. Cei de la Persona sunt actori si cel putin jumatate din secretul unei interpretari meseriase consta in alegerea rolurilor potrivite. Fie ca-l numim brit pop sau indie, e hot. Pentru Romania. Asteptari : Daca n-ati avut contact cu scena rock timisoreana in ultimii sapte ani s-ar putea sa nu fi auzit de baietii de la Persona. Exact ca si cel mai recent album al celor de la Implant si acest disc a fost scos la casa de discuri germana EMG cu un booklet frumusel si in conditii grafice decente. Normale in orice tara asijde...

Oamenii si-au pastrat pe deplin originalitatea iar acest lucru este evident inca din prima piesa, Saturday Sun, care este si single-ul de promovare a acestui disc. Cu niste riff-uri foarte prietenoase si o coeziune aparte, piesa reuseste sa captiveze din prima.Este un disc onest care te prinde din prima ascultare plin de sensibilitate si mai presus de toate care emana o autenticitate cat se poate de sanatoasa. Chiar daca in mod normal un album plin de balade n-are cum sa fie unul vesel, Intriguer iti transmite o senzatie de bine, rar intalnita la marea majoritate a artistilor actuali. Asteptari : Australienii de la Crowded House si-au gasit intotdeauna un loc aparte in scena muzicala rock, inca de la inceputurile lor, in 1985. Desigur e greu de uitat o piesa ca Hey now, hey now/Don’t dream it’s over, dar discografia oamenilor cuprinde multe alte perle de acest calibru. Dupa zece ani de pauza, Crowded House au revenit in 2007 cu Time on Earth, primit destul de re...

Mai era nevoie de un album Devo dupa 20 de ani de pauza? Categoric, DA! Dincolo de toate, oamenii acestia reusesc sa le dea peste nas multora din trupele asa zis alternative din zilele noastre. Cum? Printr-un disc ce cuprinde o energie debordanta. Un disc pe care dupa ce-l asculti ramai cu un vibe pozitiv. Asta lipseste multora din trupele din zilele  noastre: bucuria de a fi pe scena, de a canta, de a transmite un mesaj care sa-ti descreteasca fruntea. Chiar daca nu cuprinde hituri si nu face parte din categoria albumelor revolutionare, discul merita auditii succesive. E fresh.... Asteptari: Exact la 20 de ani dupa ultimul album realizat de legendara trupa de new wave americana Devo, melomanii au parte de ceva pentru fiecare. Amestecul de punk, art rock, post-punk si New Wave practicat de trupa a fost unul care a lasat urme adanci in istorie. Si totusi, mai era nevoie de un nou album Devo, dupa 20 de ani? Rezultat : Categoric raspunsul este DA! Primul ar...

Prima impresie este una favorabila. Beat-urile pline de substanta ale fratilor Godfrey au din nou o stralucire aparte iar vocea „light” a solistei este si ea exact asa cum trebuie. Din pacate, acest sentiment de „familiar” nu este neaparat unul pozitiv, in contextul actual. Da, noile piese Morcheeba suna „pe calapodul” celor din vremurile bune. Dar, nu e deajuns. Ele nu reusesc sa produca acea scanteie pe care au declansat-o la vremea respectiva piese de genul Rome wasnt built in one day. Asteptari: Fara indoiala una din cele mai interesante chestiuni la acest disc este revenirea solistei initiale a trupei, Skye Edwards. Cea care a fost prezenta pe primele trei albume ale trupei (  Who Can You Trust?  Big Calm  si Fragments of Freedom). Se stie, din 2003 incoace cariera celor de la Morcheeba n-a mai fost atat de succes, nici una din inlocuitoarele solistei nereusind sa faca fata cu brio sarcinii. Asadar, reuiseste Skye sa readuca magia prezenta pe ...

Din pacate, marea majoritate a pieselor de pe cel de-al doilea album solo semnat de jumararea "cantatoare" a trupei Erasure au o reteta destul de saracacioasa, astfel incat originalitatea este undeva pierduta in spatiu. Desi nu este nimic dezagreabil pe acest album, melodiile nu se ridica la nivelul asteptarilor. Si asta pentru ca zona synth – pop este cat se poate de aglomerata in ultima vreme. Lipseste Vince Clark? Categoric. Drept urmare, e electro - pop repetitiv si fara sclipirea la care ne-am fi asteptat. Asteptari: Solistul trupei Erasure, Andy Bell se afla la a doua incercare solo care dincolo de titlul neinspirat de NonStop cuprinde zece melodii evident in stilul synth – pop. Chiar daca formatia Erasure n-a mai scos nimic din 2007, multe din albumele acestui an se invart intr-un fel sau altul in zona synth – pop abordata de ei cu atata maiestrie in anii trecuti. Deci, asteptarile pot fi maricele…. Rezultat: Nu e nevoie sa fii un geniu pen...

Discul este de neratat pentru aceia care au invatat faptul ca adevaratele comori nu se gasesc niciodata la suprafata ci trebuiesc cautate in adancuri. Chiar daca aparent discul acesta se adrseseaza unui public larg prin faptul ca e croit pe cateva melodii “evergreen” din mai multe stiluri, nu poate fi o auditie usoara pentru toata lumea. Si asta nu neaparat din cauza faptului ca abordeaza dub-ul, un gen mai putin popular in randul maselor. Ceea ce-l face sa aibe o eticheta “pentru cunoscatori” este predilectia acestuia pentru piese mai putin cunoscute publicului larg. Asteptari : Eroii copilariei multora, Bud Spencer si Terence Hill au servit drept inspiratie pentru numele unui grup elvetian care incepand din 2003 fac ceva furori in zona dub a muzicii. Albumul cu numarul trei din visteria trupei vine dupa Nitro si Return Of The Supercops. (care a inclus inclusiv o piesa numita Piedone in Dub) Rezultat : Chiar daca aparent discul acesta se adrseseaza unui public...

Pe alocuri, muzica Grum este una care face legatura intre Calvin Harris si Deadmau5. Chiar daca exista multe alte nume in zona de activitate a celor de la Grum, e un disc mai mult decat placut, caruia cu greu ii faci fata fara a te trezi dansand. E un mix interesant intre Mylo, Daft Punk, Giorgio Moroder, Justice si Deadmau5. De consumat cu incredere de iubitorii de italo disco si nu numai. Ca sa fim onesti pana la capat, discul de debut al scotianului este unul care “curge” foarte bine atunci cand esti in dispozitie de dans. Poate nu e chiar alegerea ideala pentru a-l asculta acasa, dar asta e alta discutie…. Asteptari: La cei 24 de ani ai sai, muzicianul britanic Graeme Shepherd se poate considera un tip norocos: primele single-uri ale sale Runaway sau Heartbeats au facut furori pe ringurile de dans. Albumul de debut al celui care isi spune Grum este unul care are toate sansele sa devina unul “de nota zece” pentru amatorii curentului electro – pop. Rezult...

Majoritatea pieselor de pe acest album au aceeasi reteta componistica. Creata pentru a fi “usurica”, pentru a nu pune ascultatorul in dificila misiune de a gandi. Pare-se ca reteta succesului de azi e cat mai putin rap, instrumente “pop”, refrene pretabile oricarui post de radio si eventual pe ici pe colo chitari. Iar rezultatul este un hibrid de pop – rap – disco, din acela care “curge” toata ziua pe undele hertziene comerciale si care face furori in randul coafezelor mai tinere care s-au saturat de Julio Iglesias. Asteptari: B.o.B (Bobby Ray Simmons Jr, pe numele lui adevarat) e un raper american trambitat de industria muzicala drept una din cele mai “hot” senzatii la ora actuala. Albumul lui de debut The Adventures of Bobby Ray a debutat pe prima pozitie a clasamentului Billboard. Rezultat : Ca nici rap-ul nu mai e ce a fost odata o stie oricine, fie ca are pantaloni largi si sapca de baseball intoarsa sau e un simplu fan care atunci cand vine vorba de acest...

Mervellieux, pur si simplu. Spre deosebire de altii din aceeasi tagma, Ben L Oncle Soul nu incearca cu tot dinadinsul sa imprastie artificiile moderne ale muzicii peste minunatia veche pe care o canta. E drept, muzica e cosmetizata pe ici pe colo, dar nu-i lipseste acest feeling de originalitate pe care-l avea soul-ul de alta data. As indrazni sa pun pariu ca tocmai aceasta este si reteta succesului: faptul ca pastreaza intact „feeling”-ul de alta data iar atunci cand vine vorba de „retusuri”, acestea sunt din categoria cat se poate de fine. Si adecvate. De ascultat fara nici o retinere! Asteptari : Nu va lasti indusi in eroare de coperta discului: e din 2010! Pe numele sau adevarat Benjamin Duterde, francezul care se afla la albumul de debut a activat intr-o vreme sub numele de Uncle Sam. Fiindca a avut probleme cu firma care produce orez sub acelasi nume, muzicianul si-a schimbat numele in Ben l’Oncle Soul, iar casa de discuri Motown – la care a aparut materia...

Majoritatea discului este liniar si se incadreaza undeva in acel acel folk – rock a la Kate Nash. Care poate nici n-ar fi atat de enervant daca n-ar fi cantat de mii de „Lena”. Carevasazica pe langa muzica de duzina care si-a pierdut orice urma de credibilitate, avem parte de o voce nici prea – prea, nici foarte foarte, care ataca probleme de dragoste si inevitabil ranile pe care o provoaca aceasta. Iar in ceea ce priveste titlul, se prea poate ca tanara artista sa fi vazut casetofoane doar la muzeu si sa fi simtit ca trendul acesta retro e unul care da bine. Pierdere de timp.... Asteptari: Are 19 anisori si a castigat Eurovisionul din acest an. Lena Meyer-Landrut a stabilit un record in clasamentul german de single-uri: trei single-uri ale ei au ajuns printre primele cinci locuri ale topului. Rezultat: 13 poate fi o cifra norocoasa, dar nu in acest caz. Piesele fac parte din acel gen de pop pe care il asculti degeaba. Nu este chiar prapastios, poate si dat...

S-ar putea ca fanii dedicati sa nu fie de acord cu constatarea conform careia Stone Temple Pilots au fost intotdeauna niste imitatori. Cu bun gust, nimic de obiectat, dar fara prea multe scantei. Sentimentul acesta razbate din plin si acum. Chiar daca e un album cat se poate de solid, care va intra destul de rapid in preferintele fanilor vechi ai trupei, discul nu aduce prea multe surprize. E rock-ul acela decent, profesional, dar care in 2010 nu mai poate defel inclus in categoria „de neratat”. Asteptari : Faptele stau cam asa: avem o trupa care a vandut 40 de milioane de discuri si care dupa noua ani de pauza a revenit cu un album. Desi amatorii de rock au avut parte intre timp de Velvet Revolver (cu Scott Weiland) si Army of Anyone (cu fratii DeLeo), curiozitatea vizavi de acest produs este una cat se poate de mare, pe buna dreptate. Rezultat : N-as putea spune ca Stone Temple Pilots a fost una din acele trupe care a “lovit” cu accese de originalitate. Cu t...