Asteptari: Dupa trei albume scoase in Germania si un disc aparut in tara noastra sub numele de La frumusetea ei, formatia Abra a editat albumul Sapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu care canta pe nu mai putin de zece piese. Alaturi de Adi Dinu, Christian Podratzky si Vali Potra, cei trei membri plini ai proiectului, pe acest disc mai apar ca invitati Horea Crisovan, Svetlana Levina si Maria Chioran. E un album made in Banat, suta la suta….
Rezultat: Un rocker din anii 70 a lasat mostenire o vorba cat se poate de valabila: „Cine a rezistat zece ani in acest domeniu poate fi abandonat in jungla fara nici o arma, o sa supravietuiasca“. Sar peste faza cu “a fost odata ca niciodata“ (pentru asta exista Google) si am sa punctez din start ca discul acesta e realizat de profesionisti cu state vechi in ale cantatului. Ba chiar as putea spune ca e un L.P. ca si conceptie si “restul tacamului“ si sa divaghez pe tema mortii vinilului. Revenind la Sapte, avem de-a face cu o auditie subtila, croita special pentru acei reprezentanti ai rasei umane care nu considera muzica niste “la la la”-uri decent aranjate. Din meniu lipsesc cliseele actuale, fustele scurte si textele imbecile. Stilistic avem de-a face cu ceva din categoria oldschool, fie ca-l numim folk – rock sau pur si simplu „cantare“. Curcubeul sonor al celor de la Abra e completat de minunata voce a lui Baniciu, de un Podratzky care e un vrajitor al bas-ului si cu un Adi Dinu care pe langa texte dichisite coloreaza materialul prin fineturi la chitara clasica.
Dincolo de aranjamentul sonor materialul Sapte primeste un plus de originalitate datorita simbiozei mirifice dintre muzica si text. Chiar daca in mare parte temele abordate sunt cele obisnuite, felul in care cuvintele rezoneaza pe melodii este unul cat se poate de misto. De exemplu in „Dupa asemanarea ta“ aflam de dezlegarea pe care a primit-o Janis Joplin la o marca de whisky sau ca „Nu-I nici o belea/Ca suntem facuti dupa asemenarea ta“. O posibila concluzie? „Si totusi mai sunt si cativa rebeli care fumeaza marihuana…/Cui ii mai arde acum de Carmina Burana?“. O poveste cu talc si adorabila se regaseste si in melodia care da titlul albumului. Dupa un inceput extrem de delicat, piesa Graba devine pe parcurs o explozie de dinamism care exceleaza si ea in cuvinte frumos mestesugite: „Capatuirea e mai de pret decat nemurirea/Privesc din umbra/Cum se extinde spiritul de turma“. Vagi arome de Creedance Clearwater Revival se revarsa in piesa Ne mintim frumos iar „Confidential“ pare sa puna degetul pe o rana: „Cu lene in gandiri/Traim din amintiri/Va spun confidential/Odata am fost genial!“. Influente diverse mai rasar pe ci pe colo, de exemplu nitel Stng in „Nu-I chip“.
Se spune – pe buna dreptate – ca atunci cand cineva canta la chitara rece posibilitatea ca acesta sa fie “prefabricat” este aproape de zero. Discul acesta este unul cat se poate de sincer, poate prea “dezbracat” pentru o societate in care nume mari ale muzicii romanesti n-au vandut in toata viata atatea discuri cate a facut-o Cleopatra Stratatan la gradinita! E o lectie de substanta muzicala, de educatie, naturalete, ceva pe filmul lui Alexandru Andries, care dealtfel este un bun prieten (si sustinator) al trupei. Cele 15 piese ale acestui disc sunt un balsam pentru sufletele care rezoneaza pe lungimea de unda a sensibilitatii. Nu bag mana in foc ca e o auditie placuta pentru cei care considera poezie dume de genul Fly like you do it/Like you're high/Like you do it/Like you fly/Like you do it
/Lïke a women“, dar cu siguranta e un material care merita reascultari succesive.
Recomandari: Pentru amatorii de oldschool care stiu sa puna urechea asa cum se cuvine la niste fineturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu