Asteptari: Cu trei premii Grammy si o sumedenie de alte distinctii la activ, Los Lobos e una din cele mai cunoscute trupe de Chicano Rock din America. Rock mexican, daca nu v-ati prins. Desigur, cea mai celebra piesa a lor ramane remake-ul La Bamba, dupa o piesa traditionala mexicana facuta celebra de catre Ritchie Valens.
Rezultat: Exercitiu de imaginatie. Te afli in vacanta undeva in sudul Statelor Unite si o trupa de chicanos rock iti canta la restaurantul unde servesti cina. In functie de dispozitia personala, seara poate fi un esec total sau dimpotriva, o amintire nepretuita. Muzica e oarecum neutra, compania conteaza enorm. Exercitiul numarul doi: asculti aceeasi muzica la boxele din dotare de acasa. Muzical sentimentul e si mai neutru. E genul ala care nu te deranjeaza, dar nici nu-ti provoaca inteligenta. E ca si muzica ce o asculti intr-un mijloc de transport in comun sau in vizita la niste prieteni de familie, unde din politete asiguri gazda ca “e ok”. Cam asa stau lucrurile si cu Los Lobos. Oamenii canta decent, piesele-s acceptabile, dar lipseste fiorul care desparte muzica buna de restu lumii.
Unii spun ca Tin Can Trust este al 14-lea album din discografia formatiei. Altii baga mana-n foc ca e al 18-lea si exista si critici care avanseaza cifre undeva intre cele doua valori. Dar ce mai conteaza? E ca si cum ai incerca sa contabilizezi numarul de concerte pe care Directia 5 l-a sustinut in clubul timisorean The Note. Munca de sisif. Si fara rost, dealtfel. Sincer sa fiu, n-as putea spune daca albumul de fata e mai bun sau mai prost decat anterioarele. Si asta pentru ca in afara de La Bamba, Los Lobos nu prea si-au gasit loc in playlistul personal. Cu toate acestea, Tin Can Trust e o afacere “decenta”, nimic de zis. Piesele suna bine, unele compozitii au substanta, oamenii canta profi, deci e un disc acceptabil. Doar ca, avand in vedere tonele de muzica ce apar zilnic in lumea noastra, acceptabil nu este egal cu “bun”. E acceptabilul acela neutru, situat undeva intre muzica buna si rea.
Burn it down, deschiderea albumului, loveste cu armonii vocale country made in U.S.A. Nu toate opririle sunt insa demne de remarcat. Cele doua piese interpretate in limba spaniola sunt prea “de carnaval” si se preteaza la un program de nunta. Si asta n-ar fi o problema asa de mare, dar pur si simplu nu “pusca” cu restul albumului. Care are si momente reusite, cum ar fi chiar Tin Can Trust, unul din momentele izbutite semnate de Los Lobos. Vagi paralele cu The Police reies in piesa Jupiter or the moon, iar West LA Fadeaway e o melodie care va fi digerata cat se poate de bine de fanii Greatful Dead.
Recomandari: Pentru oamenii aflati in cautarea unei muzici aflate la confluenta intre rock si latino. Consumat cu moderatie, poate fi un album acceptabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu