Marracash - Fino a qui tutto bene

Asteptari: Fabio Rizzo este un rapper italian care activeaza sub numele de Marracash si care dupa albumul omonim scos acum doi ani a revenit pe piata discografica cu materialul Fino A Qui Tutto Bene.

Rezultat: Cred ca orice meloman care s-a nascut inaintea aparitiei I – Phone-ului e de acord cu teorema care zice ca orice muzica cantata in italiana „suna” pur si simplu altfel. Chestiunea e cat se poate de adevarata si atunci cand vine vorba de rap. E drept, pe la urechile subsemnatului n-au ajuns prea multe exemple de rap made in Italy. Putintel Articolo 31, Jovanotti (of course), si mai nou acest Marracash. Prin ce difera rap-ul italian de „fratiorii” sai? E un fel de combinatie intre rap-ul made in France si cel made in U.S. – la prima vedere, adica contine si clisee de peste Ocean dar nu duce lipsa defel de accente jazzy si funk atat de bine subliniate in rap-ul de sorginte europeana. Una peste alta, Marracash „loveste” cu un disc divers, cu bune si rele, dar care fara indoiala nu poate fi incadrat in sertarul cu „plictiseli”.

Discul italianului are accente americane in negativul piesei Continuavano A Chiamarlo Marracash (de exemplu) dar reuseste sa iasa din tipare in mai multe locuri. De exemplu in piesa care da titlul albumului care se simte de la distanta ca e produsa de cei de la Crookers, fiind un hibrid dragalas intre hip hop si electro. Rivincita (interpretata alaturi de Giusy Ferreri) este fara indoiala unul din momentele reusite ale acestui disc.Chiar daca nu intelegi o iota din „flow”-ul raperului italian, gratie negativelor care gem pe alocuri de originalitate discul „curge” cat se poate de natural chiar si pentru cineva care nu e neaparat fan de hip hop. E, pe alocuri un Jovanotti, ceva mai „dur” e drept si fara accentele latino, dar cat se poate de decent.  Mixare e bello e o piesa in care se face referire si la tarisoara noastra, piesa cu pricina avand o bucatica in care se spune C'è una francese, una rumena e una cubana ad una festa,
come l'inizio di una barzelletta. Si single-ul Stupido suna cat se poate de dragalas, chiar daca aici negativul nu e tocmai punctul forte al piesei.

Desigur, rap-ul italian nu se ridica nici pe departe la nivelul scolii franceze de profil. Cu toate acestea, albumul secund al lui Marracash este un disc cat se poate de decent. E drept, e departe de capodoperele genului dar se situeaza la o distanta considerabila de „muzica strazii” de pe la noi sau cea care se difuzeaza pe la posturile de radio comerciale. Poate fi o mostra cat se poate de utila pentru cei care activeaza in aceasta „felie” pe la noi in tara, fiind un material de studiat.(mai ales pe partea de negative).

Recomandari: Pentru amatorii de rap (hip hop) care stiu sa asculte si negativele cu ambele urechi.